Evenimente

Conferinta Februarie 2016... Mai mult

Conferinta Ianuarie 2016... Mai mult

Praznicul Bobotezei 2016... Mai mult

 

 

 

 

 

 

 

 

  • POZA LITURGHIE5

Pastorala Sf. Nicolae 2013

Îndemn pastoral pentru constituirea Fondului Filantropic Eparhial 2014

 

 

† L A U R E N Ţ I U,

DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

 

Cinului monahal, preacucernicilor protopopi şi preoţi şi tuturor drept-credincioşilor creştini ortodocşi din de Dumnezeu păzita noastră eparhie: har, milă, pace şi spor întru toate de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierească binecuvântare!

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu să ajungem, iată, şi în acest an, în vremea binecuvântată a Postului Naşterii Domnului, perioadă sfântă în care ne pregătim duhovniceşte, prin postire, rugăciune şi fapte ale iubirii milostive, să întâmpinăm, aşa cum se cuvine, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu Întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos. Biserica ne călăuzeşte şi ne hrăneşte sufleteşte cu alesele învăţături ale Sfintelor Scripturi, cu frumuseţea teologică a imnelor liturgice, cu bucuria colindelor, dar şi cu lumina pilduitoare a vieţii sfinţilor, pe care, cu multă dragoste, îi cinstim în această perioadă.

Încă de la începutul acestui post, Sfânta noastră Biserică ne-a îndemnat să cugetăm la viaţa veşnică şi la mijloacele pentru dobândirea ei, dar şi la importanţa bunurilor materiale din lumea aceasta, pe care le primim tot de la Dumnezeu, spre a ne folosi de ele, noi şi cei dimprejurul nostru. După învăţătura Bisericii, noi, oamenii, nu suntem stăpânii acestor bunuri, ci doar administratorii acestora, iar acestea toate sunt bune, pentru că vin de la Dumnezeu, Izvorul a toată bunătatea, însă numai modul în care ne folosim noi de ele poate să fie rău şi pierzător de suflet.

Am văzut, în Duminica bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, în ce chinuri ale iadului a ajuns cel care s-a folosit nechibzuit şi egoist de bunurile acestei vieţi, lăsându-l total lipsit de hrană pe săracul şi bolnavul Lazăr, care stătea la poarta bogatului. De asemenea, bogatul căruia i-a rodit din belşug ţarina, cugetând nebuneşte că multele bunuri, păstrate în hambarele lărgite, îi vor fi suficiente pentru întreaga sa viaţă, s-a întâlnit cu moartea în acea clipă, părăsindu-le pe toate. Şansa pe care ne-o arată Mântuitorul este aceea de a ne îmbogăţi în Dumnezeu. Nici râvnitorul tânăr dregător bogat nu a descoperit bucuria îmbogăţirii în Dumnezeu, din cauza iubirii de avuţii, plecând întristat la casa sa. Domnul nostru Iisus Hristos, Samarineanul milostiv, iese în întâmpinarea noastră când suntem răniţi de tâlharii sufleteşti, demonii, şi ne duce la casa Sa de oaspeţi, Sfânta Biserică, şi poartă grijă de vindecarea noastră, plătind totul pentru noi.

Iubiţi credincioşi,

Cei care au împlinit pilduitor porunca mântuitoare de a ne îmbogăţi în Dumnezeu au fost Sfinţii, precum este şi cel prăznuit astăzi, Sfântul Ierarh Nicolae din Mira Lichiei. La slujba Vecerniei şi la Utrenia sărbătorii de astăzi Biserica laudă duhovniceşte, cu alese imne, viaţa şi faptele minunate ale Sfântului Nicolae. Cu adevărat, prin tot ceea ce a împlinit în viaţa sa, Sfântul s-a arătat „îndreptător al credinţei, pildă a blândeţilor, învăţător al înfrânării, care a câştigat cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate”, aşa cum arată troparul sărbătorii de astăzi. Însă Sfântul Nicolae se numără printre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii şi are un loc cu totul deosebit în sufletele credincioşilor, mai ales datorită bunătăţii şi milostivirii lui deosebite. Sf. Nicolae s-a folosit de tot ceea ce i-a dăruit Dumnezeu, de toată bogăţia materială, din această lume, pentru a câştiga bogăţia cea nematerialnică şi nestricăcioasă, adică harul şi lumina veşniciei Împărăţiei cereşti. S-a folosit de avuţia trecătoare pentru a câştiga viaţa veşnică netrecătoare, atât pentru el, cât şi pentru cei din jur; şi ne amintim cu toţii de episodul acela în care Sfântul Nicolae, prin minunatul dar al milosteniei, făcut tainic, cu deplină smerenie, a izbăvit din moartea păcatului pe tatăl acela sărac şi pe fetele lui.

Creştinii de pretutindeni îl cinstesc şi îl iubesc pe Sfântul Nicolae, deoarece el este „chipul” cel mai fidel şi exprimă în modul cel mai autentic pentru înţelegerea omenească iubirea milostivă, bunătatea şi smerenia lui Dumnezeu, Care ne umple viaţa de toate cele necesare şi Care, de fiecare dată, Se ascunde în spatele darurilor Sale, aşteptând ca noi, cu ochii sufletului luminaţi de credinţă, să vedem în darurile Lui, să simţim şi să înţelegem, dragostea Părintelui Ceresc şi să râvnim să devenim şi noi asemenea Lui. Şi, cu adevărat, ne asemănăm cu Dumnezeu atunci când, la rândul nostru, din iubirea milostivă pe care Domnul a arătat-o faţă de noi, dăruim mai departe semenilor noştri aflaţi în diferite nevoi, în sărăcie, în boli, în diferite neputinţe. „Nimic nu apropie sufletul omului mai mult de Dumnezeu ca milostenia” ne învaţă Sfântul Isaac Sirul, şi aceasta pentru că cel ce cultivă iubirea milostivă faţă de semeni face prezentă, vie şi lucrătoare în inima sa însăşi dragostea sfinţitoare a lui Dumnezeu.

Milostenia, iubiţi credincioşi, cea care atât de frumos străluceşte pe chipul duhovnicesc al Sfântului Nicolae, trebuie s-o înţelegem nu ca pe o faptă bună oarecare, pe care se cuvine s-o săvârşim şi noi uneori, sporadic, ci milostenia trebuie s-o înţelegem ca fiind un mod de viaţă; este modul de viaţă al comuniunii cu Dumnezeu, este viaţa creştină în esenţa ei şi semnul concret că noi, cei născuţi din nou, din apă şi din Duh, ne-am însuşit cu adevărat viaţa cea nouă care a izvorât din mormântul lui Hristos cel Înviat. „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35), ne învaţă atât de minunat Domnul nostru Iisus Hristos, iar Sf. Ioan Evanghelistul, în cea dintâi epistolă sobornicească, mărturiseşte plin de har că „noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe semeni; cine nu iubeşte pe semenul său rămâne în moarte” (I Ioan 3, 14). Aşadar, aceasta este marea bogăţie şi comoară veşnică a făpturii omeneşti: prezenţa şi lucrarea iubirii milostive a lui Dumnezeu în sufletul omului credincios, rugător, mulţumitor sau recunoscător pentru toate. Bunurile materiale pe care le adunăm doar pentru noi înşine mor odată cu noi, însă bunurile pe care le dăruim semenilor devin lumină pentru sufletul nostru, iar această lumină este moştenirea care ne însoţeşte dincolo de mormânt.

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

La această lucrare minunată a îmbogăţirii în Dumnezeu, prin săvârşirea iubirii milostive faţă de semeni, ne cheamă toată această perioadă a Postului Naşterii Domnului, în care am împărtăşit Cuvântul Evangheliilor duminicale şi învăţătura lor, dar şi sărbătoarea pilduitoare de astăzi, a Sfântului Ierarh Nicolae. Praznicul cel Mare de care ne apropiem şi pentru care ne pregătim este Praznicul Naşterii ca Om adevărat a Fiului cel Veşnic al Tatălui Ceresc, este Praznicul Întrupării Iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. De aceea, fără untdelemnul iubirii milostive în candela inimilor noastre nu vom putea gusta şi nu vom putea înţelege nimic din bucuria prăznuirii Naşterii Domnului.

Desigur, putem rosti mereu cuvinte frumoase despre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, însă limbajul faptelor bune săvârşite în situaţii concrete pentru oamenii aflaţi în nevoi, suferinzi de boală, sărăcie sau singurătate este mai convingător decât orice vorbire. Astfel, ne străduim şi noi, în fiecare an, prin Departamentul social al Arhiepiscopiei noastre, să adunăm un fond de întrajutorare pentru cei săraci, să fim şi noi „chip” al iubirii milostive a Mântuitorului Hristos pentru cei aflaţi în suferinţă. Lucrarea noastră eparhială se corelează în chip armonios cu îndrumările Sfântului Sinod al Bisericii noastre, pe care le-am auzit în Pastorala citită în toate bisericile din Patriarhia Română, în prima Duminică din acest binecuvântat Post al Crăciunului, şi anume, de a sprijini cât mai mult pe semeni, pe cei nevoiaşi, bolnavi şi necăjiţi, astfel încât „prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora” (II Cor. 8, 14).

În acest sens, astăzi dorim să începem colecta pentru constituirea Fondului Filantropic Eparhial al Arhiepiscopiei noastre, pe care dorim să o continuăm şi Duminica viitoare. Dorim să vă încredinţăm de faptul că fiecare bănuţ pe care-l veţi dărui acum va fi chivernisit cu grijă şi oferit, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „fiecăruia după cum are trebuinţă” (Rom. 4, 35). De asemenea, dorim să vă informăm că în anul acesta, 2013, prin Sectorul nostru filantropic am acordat ajutoare sociale în valoare totală de 76.470 lei familiilor sărace şi multor oameni bolnavi sau loviţi de tot felul de neputinţe, care aveau nevoie de sprijin pentru procurarea de alimente şi medicamente. Avem toată nădejdea că această chemare a noastră la fapta cea bună în folosul semenilor bolnavi şi neajutoraţi nu va rămâne fără răspuns, că împreună, preoţi şi credincioşi, uniţi în credinţă şi jertfelnicie, vom ţine vie şi vom face lucrătoare între cei nevoiaşi nemărginita bunătate şi milostivire a Părintelui nostru ceresc, de la care vine „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit” (Iacob 1, 17) .

Vă binecuvântăm pe toţi cu părintească dragoste şi vă dorim tuturor să petreceţi cu sănătate, pace sufletească şi bucurie sfântă aceste alese zile ale Postului Crăciunului, şi, astfel, să întâmpinăm cu vrednicie Marele Praznic al Naşterii în lume a Domnului nostru Iisus Hristos.

 

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

†LAURENŢIU,

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului