Evenimente

Conferinta Februarie 2016... Mai mult

Conferinta Ianuarie 2016... Mai mult

Praznicul Bobotezei 2016... Mai mult

 

 

 

 

 

 

 

 

  • POZA LITURGHIE5

In scoala Triodului

†LAURENŢIU, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului


     Perioada Triodului – cuprinzând Postul Mare – în ansamblul ei, prin lecturile biblice, mai ales ale Sfintelor Evanghelii, prin frumuseţea rânduielilor liturgice şi prin lucrarea duhovnicească a nevoinţelor credincioşilor pentru ridicarea lor din moartea spirituală a patimilor, constituie o adevărată şcoală a pocăinţei, a înnoirii lăuntrice, a schimbării modului de a gândi, de a privi şi de a lucra în această lume, a ridicării din întunericul păcatului şi înstrăinării de Dumnezeu la lumina sfinţeniei şi a comuniunii de viaţă şi iubire cu Sfânta Treime.

     Prin purtarea de grijă a Preasfintei Treimi păşim, duminică de duminică, pe fiecare treaptă a scării duhovniceşti a acestei perioade duhovniceşti, care cuprinde şase săptămâni pregătitoare (două dinainte şi patru ale Triodului) şi şase săptămâni din vremea Postului Mare (această grupare echilibrată de săptămâni, şase pregătitoare şi alte şase ale Postului Mare, cât şi temele acestor duminici sunt prezentate de Părintele Alexandru Schmemann, în lucrarea sa: Postul Mare, trad. rom. de Andreea Stroe şi Laurenţiu Constantin, Ed. „Univers Enciclopedic”, Bucureşti, 1995), prin care Biserica noastră, cu multă înţelepciune şi dragoste, ne înalţă sufleteşte spre părtăşia bucuriei şi luminii veşnice a Praznicului Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Pelerinajul liturgic împreună cu Hristos, spre Înviere începe cu Duminica lui Zaheu – cu două săptămâni dinaintea perioadei Triodului vesteşte sărbătoarea Intrării triumfale a Domnului în Ierusalim şi ţine, ca perioadă de timp, până în Sâmbăta Mare, ca pregătire şi aşteptare a măreţei Învieri.

Perioada aceasta de timp cuprinde: două duminici, dinaintea perioadei Triodului (Duminica a 32-a după Rusalii – a lui Zaheu şi Duminica a 17-a după Rusalii – a Cananeencei), patru duminici la începutul perioadei Triodului, aşezate înaintea Postului Mare (Duminica a 33-a după Rusalii – a Vameşului şi a Fariseului; Duminica a 34-a după Rusalii – a Întoarcerii Fiului risipitor; Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi – a Lăsatului sec de carne; Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – a Lăsatului sec de brânză) şi şase duminici din Postul Mare (Duminica întâi din Post – a Ortodoxiei; Duminica a 2-a din Post – a Sfântului Grigorie Palama; Duminica a 3-a din Post – a Sfintei Cruci; Duminica a 4-a din Post – a Sfântul Ioan Scărarul; Duminica a 5-a din Post – a Cuvioasei Maria Egipteanca şi Duminica a 6-a din Post – a Floriilor).

Acest „pelerinaj” este, înainte de toate, o mărturie vie a bucuriei biruinţei Mântuitorului Iisus Hristos, prin propria Sa înviere din morţi, asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului.

     Funcţia învăţătorească a Cuvântului lui Dumnezeu din duminicile şi din zilele Triodului este o fundamentare a lucrării liturgice, care dă temei şi putere credinţei, nădejdii şi iubirii creştine, şi care ne cheamă, lăuntric, la un „pelerinaj duhovnicesc”, pe care-l parcurgem spiritual, având sufletele împodobite cu lumina curăţiei şi a smereniei, şi înaintând spiritual spre biruitoarea Înviere.

     Expresie vie a „călătoriei” Bisericii spre împărăţia lui Dumnezeu, pelerinajul acesta constituie şi o meditaţie lăuntrică a trecerii noastre prin această viaţă, dar şi o angajantă asumare a adevărurilor de credinţă de care ne „împărtăşim” în această vreme pentru a fi împlinite, moment cu moment, în propria noastră viaţă.

În această călătorie tainică, purtăm în suflete, în minte şi în inimi candelele aprinse ale credinţei noastre, primind lumină şi putere de viaţă şi de mântuire din lumina şi puterea harică a Cuvântului dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, şi avem şansa să primim, în dar, învăţăturile mântuitoare prin care să medităm la câtă lumină am adunat în sufletele noastre, dar şi câtă lumină dăruim în jurul nostru sau lăsăm ca mărturie a credinţei în urma noastră.

Făcându-ne, pe noi înşine, icoane ale Cuvântului viu şi ziditor dăruit în fiecare prăznuire de duminică din vremea Triodului, pe care îl primim în viaţa noastră, să-L întâmpinăm pe Hristos cu florile virtuţilor ce trebuie să ne împodobească sufletele – purtate în procesiune – care simbolizează lumina şi virtuţile adunate prin nevoinţele postului. Şi aşa să ieşim în întâmpinarea Mântuitorului Hristos, Cel ce vine în numele Domnului şi Cel care va învia, ieşind biruitor din mormânt.

     Nu în ultimul rând, călătoria noastră împreună cu Hristos prin duminicile şi săptămânile Triodului ne scoate din izolare, întrucât dă naştere unui eveniment care înnoieşte anual întreaga comunitate parohială şi eclesială, un eveniment de bucurie şi sărbătoare, după cum ne învaţă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în recenta sa lucrare: Foame şi sete după Dumnezeu. Înţelesul şi folosul postului (Editura Basilica, Bucureşti, 2010).

Astfel, călătoria noastră cu Hristos, spre şi prin Postul Mare, se aseamănă cu un pelerinaj. Pelerinajul – ne învaţă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – „constituie o comuniune în procesiune, o adunare în mişcare, simbol al Bisericii în misiune”, care, prin cântare şi rugăciune comună, aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră, a familiilor noastre şi asupra unei localităţi întregi (Ibidem, p.180).

De aceea, în această perioadă pre-pascală, „călătoria cu Hristos” – procesiune a comuniunii şi comunităţii eclesiale – marchează un ritm în existenţa noastră personală, dar şi comunitară, un ritm cuprins şi susţinut de taina Învierii, care se constituie ca început de lucrare de „înviere” pe care Dumnezeu o face cu noi, aşa cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Cor. 15, 20). Călătoria are şi scopul de a ne trezi din „adormire”, după cuvântul Apostolului Pavel – „Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi” (I Cor. 15, 34) –, fiind o pregustare, prin „învierea” noastră duhovnicească, din bucuria Cerului.

     În timpul din perioada Triodului:

Vom „călători împreună cu Hristos”, trecând prin Ierihon, pentru a-l întâlni pe Zaheu vameşul, de la care să învăţăm să avem foame şi sete după Dumnezeu, acea dorinţă de a-L vedea şi de a ne apropia de Hristos;

Vom ajunge în „părţile Tirului şi ale Sidonului”, pentru a învăţa de la femeia cananeancă să avem o credinţă smerită, statornică şi iubitoare, credinţă care coboară harul lui Dumnezeu peste noi;

Ne vom „urca” la templu, dimpreună cu vameşul şi cu fariseul, primind de la vameş model de rugăciune smerită, care întăreşte credinţa, şi de la fariseu preocuparea sinceră de a împlini legile dumnezeieşti, ferindu-ne de mândrie, pentru a ne întoarce, astfel, mai„îndreptaţi” la casele noastre;

Ne vom întoarce dimpreună cu Fiul risipitor din „ţara îndepărtată”, din exilul păcatului,„acasă”, primiţi cu braţele deschise şi iertătoare ale Părintelui nostru ceresc, trecând prinBaia lacrimilor Spovedaniei, pentru a fi primiţi la Masa Împărăţiei – Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie;

Rămânem mereu, cu sinceritate, în faţa propriei noastre conştiinţe – primul for de judecată, şi cu atenţia îndreptată spre „momentul” Judecăţii finale, care este poarta de deschidere a Împărăţiei lui Dumnezeu; iar criteriul judecăţii este fapta – răspunsul pe care l-am dat iubirii lui Dumnezeu;

Suntem în pribegia lumii acesteia, izgoniţi – prin Adam şi Eva – din Rai, dar ne reîntoarcem redobândind Raiul prin Hristos, angajându-ne la „osteneala” postului – ca o jertfă pe care să o aducem lui Dumnezeu împlinindu-l ca pe un act de cult, ca pe un act liturgic şi însoţindu-l de actul iertării aproapelui;

Sunt adevăruri dătătoare de viaţă veşnică, pe care le primim ca daruri de la Dumnezeu în aceste duminici.

     În vremea Postului Mare:

    Vom trăi Ortodoxia credinţei noastre, împlinindu-ne fiecare, asemenea Ucenicilor, chemarea la „apostolie” pe care ne-o adresează Mântuitorul nostru Iisus Hristos;

Vom călători întărindu-ne credinţa ortodoxă prin fapte, trecând prin Capernaum, dimpreună cu cei patru prieteni ai slăbănogului, pentru a învăţa cu adevărat ce înseamnă prietenia, şi pentru a-L căuta pe Hristos, aducându-i cu noi pe toţi cei dragi ai noştri şi pe toţi cei care sunt lipsiţi de forţa lăuntrică pentru a putea veni singuri spre Hristos;

     Ne vom închina Sfintei Cruci, care este asemănată unui copac sub care noi ne putem cu toţii adăposti de „arşiţa” ispitelor în drumul greu al nevoinţelor duhovniceşti; Crucii lui Hristos ne închinăm şi sfântă Învierea Lui o lăudăm şi o mărim;

Îl vom însoţi înaintea Mântuitorului Iisus Hristos – Cel care ridică întreaga omenire din osânda păcatului –, pe tatăl din Evanghelie, care cere vindecarea copilului bolnav, învăţând şi noi să „strigăm”, cu lacrimi, lui Dumnezeu – „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” –, şi învăţând să avem nădejdea în Dumnezeu şi să ne întărim credinţa prin iubire, ca aceasta să devină forţa care biruieşte pretutindeni;

     Vom învăţa de la Hristos, dimpreună cu Sfinţii Apostoli, despre „întâietatea” smereniei slujind unii altora, vom înţelege că sfinţenia este preţul mirului pe care-l oferim spre cinstire lui Dumnezeu, având-o pe Sfânta Maria Egipteanca – pildă despre despătimire şi sfinţire prin nevoinţe statornice;

     Vom intra în casa Fariseului, găzduindu-L pe Hristos, purtând împreună cu femeia păcătoasăalabastrul cu mir de nard, cu lacrimile pocăinţei din Taina Mărturisirii; în semn de smerenie, de recunoştinţă, de pocăinţă şi de iubire faţă de Dumnezeu;

Vom trece prin Betania, prin casa lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morţi, a Mariei şi a Martei, şi vom „unge” şi noi împreună cu Maria „picioarele” Domnului cu mir de mare preţ, prevestind îngroparea Sa;

     Vom călători împreună cu Hristos şi cu Ucenicii din Betania spre Ierusalimul ceresc, prin aceasta apropiindu-ne de misterul jertfei Sale, purtând ramuri de finic – semnele biruinţei – prin care Îl cinstim pe Stăpânul vieţii, şi prin care anticipăm bucuria pascală şi biruinţa lui Hristos asupra morţii.

Bucuria noastră va fi deplină în ziua Praznicului Sfintelor Paşti, când vom deveni vrednici mărturisitori ai Învierii şi vom primi lumina şi bucuria vieţii celei noi pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a dăruit-o prin a Sa slăvită ridicare din morţi.

Ca astfel, să ne putem continua călătoria din vremea vieţii noastre şi în perioada post-pascală, însoţindu-L pe Hristos-Domnul cel înviat şi pe Sfinţii Apostoli, în „drumul” de la Ierusalim spre Emaus, oprindu-ne, în „călătoria” noastră; pe Muntele Înălţării şi trecând prinFoişorul cel „de foc” al Pogorârii Duhului Sfânt din Ierusalim.

      Vă dorim tuturor, preoţi şi credincioşi, ca prin darul lui Dumnezeu, an de an, să împliniţi cu vrednicie şi râvnă, cu smerenie şi cu iubire, prin faptele credinţei, călătoria duhovnicească a Perioadei Triodului şi, mai ales, a Postului Mare.

 

Sursa: „Din exilul păcatului la Masa Împărăţiei. Călătorie cu Hristos spre Postul Mare”, vol. I, Editura Andreiana, Sibiu, 2016.