Hramul Bisericii „Sfântul Antonie cel Mare” din Sibiu

Biserica „Sfântul Antonie cel Mare” din Sibiu şi-a sărbătorit ocrotitorul duminică, 17 ianuarie. Sfânta Liturghie din ziua de hram al singurului locaş de cult din Sibiu ocrotit de Sfântul Antonie cel Mare a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte vicarul-administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, arhimandritul Ioachim Tomoiagă, eclesiarhul Catedralei mitropolitane din Sibiu, protosinghelul Emilian Man, protopopul de Sibiu, Ioan Coşa, precum şi preoţii slujitori la biserica sibiană.

Credincioşii prezenţi la hramul bisericii au respectat măsurile impuse de autorităţi în această perioadă pentru a preveni răspândirea virusului Sars-Cov 2.

Recunoştinţă şi sfinţenie

În cuvântul de învăţătură, IPS Mitropolit Laurenţiu a tâlcuit Evanghelia Duminicii a 29-a după Rusalii, a vindecării celor zece leproşi, iar mai apoi a vorbit despre virtuţile Sfântului Antonie cel Mare.

„Înţelegem că suferinţa pe care o aveau cei zece leproşi a fost una extremă, una care nu aducea numai dureri fizice, ci şi izolare, pentru că erau periculoşi pentru întreaga societate. Şi astăzi, unde mai există astfel de boli, persoanele bolnave sunt izolate în leprozerii, în locuri unde stau numai ei şi alţii care vin să-i ajute. Suferinţa lor a fost foarte mare, dar cu atât mai mare a fost şi minunea vindecării lor. Toţi cei zece s-au adresat Mântuitorului cu rugămintea de a fi vindecaţi. Mântuitorul le răspunde prin trimiterea la preoţi, adică prin respectarea unor reguli. Cei care se vindecau de lepră trebuiau să meargă la preoţi şi aceştia îi declarau vindecaţi şi capabili să reintre în familiile lor. Sfântul Evanghelist Luca spune că pe drum toţi s-au vindecat, au văzut minunea pe propriul trup, rănile s-au vindecat şi obţinând ei sănătatea, doar unul şi-a adus aminte de Binefăcător. Toţi ceilalţi, în bucuria vindecării, s-au dus la casele lor. Întorcându-se, Mântuitorul a întrebat unde sunt ceilalţi nouă vindecaţi. L-a binecuvântat pe cel care s-a întors şi l-a iertat de toate consecinţele şi de păcatele care au generat această suferinţă. Ne punem şi noi întrebarea dacă unul din zece, adică zece la sută au fost recunoscători, noi în ce parte ne aflăm? Să fim şi noi între cei care, în fiecare duminică şi în fiecare sărbătoare, dar şi în fiecare moment al vieţii noastre, în rugăciunile pe care le facem, să dăm slavă lui Dumnezeu şi să-i mulţumim Lui pentru toate, şi pentru încercări şi suferinţe, şi pentru bucurii. (…) Sfântul Antonie cel Mare ne oferă mult mai mult decât un exemplu, el fiind cel care şi-a dăruit întrega sa viaţă lui Hristos, încercând să renunţe cu totul la bunătăţile fireşti ale lumii acesteia. De aceea şi Dumnezeu l-a binecuvântat cu 105 ani. Deşi a trăit o viaţă atât de aspră, totuşi a trăit atâţia ani. Viaţa lui este pilduitoare prin biruinţa pe care a reuşit-o firea umană să treacă peste toate să renunţe la totul, pentru că avea cu ce se bucura, i-au murit părinţii, a vândut averea şi a împărţit-o săracilor, i-a dat o parte mică surorii, pe ea a dus-o la mănăstire şi apoi s-a retras în pustie. Retragerea din lume n-a fost o părăsire a obligaţiilor şi sarcinilor pe care le avem noi de a ne ruga pentru tot ceea ce ne înconjoară. El a luat cu el toate sarcina lumii şi izolându-se s-a apropiat mult de Dumnezeu. A reuşit să facă atâţia ucenici, atâţia slujitori ai lui Dumnezeu, încât în mănăstirile de pe malul Nilului ajunsese să fie peste 10.000 de monahi, iar alţi 5000 şi-au făcut o mănăstire mai aproape de chilia unde se retrăsese. Dumnezeu i-a lăsat înţelepciune cuprinsă în viaţa şi în cuvintele pe care le-a lăsat şi pildele spuse ucenicilor, care sunt trecute în Pateric”, a spus ierarhul.

Mulţumirile comunităţilor de credincioşi arondate bisericii şi ale preoţilor slujitori la acest locaş de cult au fost transmise de preotul Gheorghe Lup.

La Sfânta Liturghie şi la parastasul de obşte au fost pomeniţi Mitropolitul Antonie Plămădeală, ctitor al locaşului de cult, toţi preoţii slujitori în această biserică trecuţi la Domnul şi credincioşii care s-au rugat şi au ostenit la ridicarea bisericii, iar acum sunt trecuţi în veşnicie.

De asemenea, soborul slujitor s-a rugat pentru încetarea pandemiei şi pentru ocrotirea sănătăţii tuturor oamenilor.