Parohia Buna Vestire II – Biserica cu hramul Buna Vestire (Din Groapa)

Pr. Ilie Horia Arseniu

Telefon

0728 / 226.854

Adresa

Str. Justiţiei, nr. 5, cod. 550004, Sibiu

Email

parohiabunavestire@gmail.com

A. Istoricul comunitǎţii parohiale

Una dintre cele mai vechi biserici din urbia sibianǎ, cu un istoric foarte bogat, este biserica ,,din groapă” cu hramul ,,Buna Vestire”. Deşi denumirea are o oarecare notă hilară, din groapă, nu trebuie să ne surprindă, deoarece poziţionarea geografică a bisericii a atras denumirea respectivă. Cartierul aferent acestei biserici realizeaza o legatură cu trecutul, deoarece denumirea sa veche de Sibiu-Iosefin face inevitabil trimitere la istoria românilor transilvăneni în general şi a celor sibieni în special. Astfel, în timpul împaratului Iosif al II-lea al Austriei, cu prilejul călatoriilor făcute de acesta în imperiu, deci automat şi în aceste locuri, la care se adaugă drepturile stipulate de Edictul de toleranţă din 1781, ce atrage după sine o serie de drepturi şi pentru credincioşii celorlalte culte, cartierul primeşte şi denumirea de Iosefin. Făcând o trecere în revistă a cunoscutului decret, amintim faptul că românii aveau dreptul de a ridica şcoli, biserici şi case, în raport cu veniturile proprii. A ramas totuşi un inconvenient, anume acela al locaţiilor în afara cetaţii, deci extra muros. După cum se vede patriciatul săsesc a reuşit să păstreze în continuare acest privilegiu, respectat în cea mai mare măsură, ca locaţiile lor să fie intra muros. Acesta a fost unul din motivele pentru care primele biserici sibiene românesti, fie unite sau nu, aparţinând sfârşitului de sccol XVIII şi începutului de secolul XIX, să fie situate în afara zidurilor cetăţii. Biserica cu hramul ,,Buna-Vestire", situată pe actuala stradă a Justiţiei nr. 5 a fost ridcată pe o mică vale cu maluri înalte, într-un loc relativ jos, dacă ne raportăm la extremităţile străzii în cauză. De aici a apărut şi denumirea ei, denumire care este şi astăzi utilizată în viaţa cotidiană sibiană şi anume biserica de pe groapă sau din groapă.

B. Istoricul bisericii parohiale Istoria zidirii ei

Profitând de Edictul de toleranţă iosefin, soţia vestitului negustor Hagi Petru Luca, Stana, zideşte în anul 1789 biserica din acest cartier. Aceasta fost sfinţită la 25 mai 1789 de episcopul Gherasim Adamovici (1789-1796). Hagi Constantin Pop reface biserica mult afectată de putemicul cutremur din 26 octombrie 1802.

Arhitectura (plan,dimensiuni,materiale de construcţie)

Deşi ctitorii acestei biserici aveau cu siguranţă relaţii şi cunoştinţe cu privire la creaţile arhitecturale bizantine, locaşul este, în sine, un monument baroc. Construcţia este simplă, adică o biserică sală longitudinală cu absidă şi turn, sub care se gaseşte un pridvor, în vest, toate fiind înscrise pe acelaşi ax. Preotul actual Mitea Constantin în anul 1982 închide pridvorul şi îl înfrumuseţează cu pictură, ridicând alături şi un mic parastasier ce foloseste actualmente ca si pangar. Absidele laterale lipsesc atat la exterior cât şi la interior. În schimb, absida altarului este semicirculară, cu lăţimea retrasă faţǎ de a navei. Dimensiunile acestei biserici sunt: lungime de 24,5 m, lăţime de 10,8 m, iar înalţimea turlei la care adaugăm şi crucea este de 36 m, în raport cu o înalţime de 18 m cât are restul edificiului. În ceea ce priveşte faţadele, deşi simple, au ca elemente decorative pilaştri cu capiteluri dorice. Elementul utilizat pentru construcţie este căramida peste care s-a turnat var fierbinte, ceea ce a avut drept rezultat o structură rezistentă, asemanătoare cimentului. Pardoseala era realizată din dale de piatră. În timp a fost înlocuită cu marmură albǎ în anul 1984, iar acoperişul este din tiglă solzi.

Pictura

Dacǎ ne raportăm la interior, se fac remarcate, aplecate peste balustrada tribunei, sustinută de doua coloane, portretele în ulei ale celor trei ctitori: Hagi Constantin Pop, Stana Hagi Petru Luca şi Păuna, soţia lui Hagi Constantin Pop. Picturile aparţin anului 1813, numele pictorului fiind necunoscut. Toate au aceeaşi dimensiune, adica o lungime de 0,95 m şi o lăţitme de 0,76 m. Nu trebuie uitat aici nici amvonul, înalţat pe peretele din partea stânga, având ca punct forte al atracţiei sale Tablele legii lui Moise. Iconostasul aparţine anului 1802 fiind lucrat în lemn de stejar, cu pictură în ulei. Deşi pictorul scenelor de pe iconostas este necunoscut, se înclină a crede că executantul lor a fost Mişu Popp ( 1827-1892). Remarcăm aici, din punct de vedere al iconografiei, că se întâlnesc toate cele patru registre de picturi specifice unui iconostas aparţinând bisericilor ortodoxe. Deşi iconostasul are 3 usi, numai uşa împaratească a fost executată la început, cele diaconeşti fiind realizate în timpul preotului Mitea Constantin. Pictura bisericii a fost însă realizată între 1960-1962 de către pictorul Nicolae Brana, fiu al satului Mohu, stabilit în Bucureşti, preot paroh fiind Ioan Albu. O analiză a programului iconografic scoate în evidenţă o serie de scene impresionante care dau bisericii un aspect plăcut, cu trimiteri evidente spre liniştea sufletească.

Obiecte vechi de cult Manuscrise şi cǎrţi vechi

Obiectele cu valoare istoricǎ aparţinând încǎ parohiei sunt, printre altele, Mineiele pe lunile ianuarie iunie, respectiv iulie decembrie din 1846 tipǎrite la mănăstirea Neamţ. Un Triod şi un Penticostar aparşinând anilor 1847, respectiv 1848, fiind vorba tot de tipărituri nemţene. Un Kiriacodromion din 1855, o Sf. Evanghelie din 1859, un Triod din 1860 şi un Molitfelnic din 1864 sunt, cu excepţia Triodului tipărit tot la Neamţ, tipărituri şaguniene. Mentionăm că toate celelalte obiecte de patrimoniu ale parohiei se gǎsesc în Secţia de Patrimoniu a Arhiepiscopiei Sibiului.

Pomelnice şi alte înscrieri sau inscripţii

Date privind istoricul bisericii gǎsim în inscripţia aflatǎ în altar, pe peretele de lângă proscomidiar, şi anume: ,, Ziditu-s-a această sfântă biserică în zilele prea înalţatului împarat Josif al- II- lea, cu cheltuiala jupânesei Stana Hagi Petru Luca din temelie, la anul 1788 şi s-au săvârşit în anul 1789, iară în 1802 au rupt-o de tot jos şi din temelie s-au prefacut cu toată cheltuiala lui Constantin Hagi Pop". Ca semn de cinstire al efortului lor financiar ctitorii acestei biserici, au fost iniţial înmormântatâţi în cimitirul acestei biserici, de unde au fost exhumaţi la 3 martie 1856, de către episcopul de atunci Andrei Şaguna, şi asezaţi sub altarul bisericii. Fiul lor Zenovie, un an mai tarziu, adica la 3 martie 1857, a asezat o placă comernorativă, pe care se află trei inscripţii în limbile germană, română şi greacă: ,,Sub această piatră odihnesc răposaţii ctitori ai sfintei biserici Stana Petru Luca, Hagi Constantin Pop, cum şi mădulariile familiilor lor, Ioan Petru Luca, Maria Manicati, Constantin Pop şi Alexandru Pop. S-au aşezat oasele răposaţilor la 3 martie 1856 prin bunăvoinţa Excelenţei Sale Baron de Şaguna şi s-a întocmit această piatră prin fiul ctitorilor, Zenovie Pop, cavaler de Boehmstetten K.K.Banca Naţională Austriacă la 3 martie 1857".

Şirul preoţilor parohi

Şirul preotilor slujitori ai acestei biserici este destul de însemnat. Din pacate, cea mai mare parte a documentelor aferente parohiei s-au pierdut în urma evenimentelor din anul 1848, pentru a ilustra activitatea tururor acestor slujitori. Totuşi, datele culese din calendarele bisericesti, reviste, ziare şi colecţii de reviste, dau un numar mare de slujitori.

Aceştia au fost:

Bucur Bobes (1793-1805), Gheorghe Bobes capelan (1793-1826), Ilie Popovici (1804-1829), Atanasie Popa (1812-1826), Ioan Panovici (1825-1872), Nico1ae Simtion (1827-1828), Simion Panovici (1829-1831), Petru Raspa (1830-1834), Petru Bădilă (1834-1875), Dimitrie Cunţan (1872-1876), Gherman Bogdan (1876-1880), Zaharia Boiu (1871-1880), Petru Simtion (1881-1908), Sitmon Popescu (1885-1886), Ioan Baptist Boiu (1909-1941), Ioan Albu (1942-1968), Sirmion Macarie (1955-1981), Ioan Nicoară (1969-1981), Aurel Radulet (l982-2005) şi Constantin Mitea (1982) Pr. Petru Madina din 2016- prezent

Din motive pastoral-misionare, în anul 2005, s-au înfiinţat douǎ noi parohii cu punct de slujire la Biserica din groapǎ: Parohia Buna-Vestire II, preot paroh fiind Ilie Horia Arseniu şi Parohia Iosefin III, pǎstoritǎ de preotul Vasile Cheslerean.

C.Cimitirul(ele)

Între biserică şi casa parohială se află cimitirul, care poate fii împărţit practic în două părţi. Astfel, avem cimitirul vlădicilor, îngradit cu un gard de fier fixat pe o fundaţie de beton. Aici îşi aşteaptă obşteasca înviere vlădicii Ardealului, Vasile Moga (1774-1845), primul episcop ortodox român al Transilvaniei “episcopus graeco ritus non unitorum Trannsienis” între 1810-1845, inscripţie încrustată pe crucea de marmură neagră a mormântului său. Tot aici, spre stradǎ, este îngropat şi mitropolitul Miron Romanul de pe al carui monument funerar din marmură gri citim că a fost “arhiepiscop şi mitropolit al românilor greco-orientali din Ungaria şi Transilvania, consilier intim al Majestăţii Sale ces şi reg, doctor în Theologie care a păstorit biserica de la 21 novembrie 1874 până la 4 octomvrie 1898. Lângă el este mormântul lui Ioan Metianu, fost episcop al Aradului, 1875-1898, apoi mitropolit, 1898-1916. Lângă mormântul Vlădicilor preotul Mitea Constantin şi Consiliul parohial au realizat un frumos monument în memoria eroilor neamului nostru. Alte personalităţi marcante, înmormântate în aşa numitul cimitir al vlădicilor sunt Moise Fulea, ultimul director al şcolilor naţionale româneşti din Ardeal şi Paul Duca de Saja, un fost fruntaş intelectual al românilor, ocupând diferite funcţii de răspundere în stat, fiind şi “consileieru gubernaliu regescu” după cum rezultă de pe monumentul funerar. Cimitirul parohial cuprinde mormintele altor personalitati ale urbei care au lasat urme în istoria transilvăneană atât culturală cât şi naţională: Dr. Iosif Hodosi (1829-1880), participant ca secretar şi viceprefect la adunarea de la Blaj din 1848, Zaharia Boiu (1836-1903) profesor al Institutului teologic-pedagogic din Sibiu, scriitor şi pedagog, asesor consistorial, redactor al Telegrafului Român, preot al parohiei şi ulterior protopop, membru corespondent al Academiei Române; Ioan Codru Draguşanu (1812-1884), scriitor şi autor al Peregrinului transilvănean, Dumitru Andronic, intemeietorul “Fundatiei Meseriaşilor Români”; arhimandritul Meletie, ultimul preot de origine aromana al bisericii greceşti, situată pe locul actualei catedrale mitropolitane a Sibiului; Dr. Lazar Perovici, fost profesor al Institutului pedagogic-teologic din Arad şi alţii. Dacǎ ar fii însă să ne raportăm la cel mai vechi mormânt aflat în cimitir, amintim mormântul lui Ilie de Manaszi, care datează din 1813, iar ultimul apartine Mariei Duca, născută Imbăruş din 1917, an în care cimitirul a fost închis până în 1989 când preotul paroh Constantin Mitea l-a redeschis. Dintre personalitatile sibiene care şi-au găsit aici odihna vesnică după această reactivare a cimitirului notăm pe Prof. Dr. Ilie Craciun (1946-2003), decan al Facultaţii de Medicină şi şeful Sectiei de Urologie. Consemnăm de asemenea monumental funerar al scriitorului Radu Selejan (1935-2000), profesorii de teologie ortodoxă Arhidiacon Dr. Ioan Floca, Preot Sebasitan Şebu şi renumitul medic Dr. Ilie Vonica, Dr. Vintilă Cristian, Ioan Baier, Profesor Dr. Virgil Atanasiu Bota, judecatorul Vartopean şi alţii. În anul 2010 preotul paroh actual Constantin Mitea ridicǎ alaturi de sfânta biserică o capelă mortuară cu hramul: “Sfinţii împarţi Constantin şi Elena”. Ea a fost înfrumuseţată de pictorul Adriana Motronea, cu o aleasă pictură.

D. Activitǎţi culturale şi filantropice în trecut

Şcoala parohialǎ româneascǎ prezintǎ o deosebită însemnatate istoricǎ pentru trecutul acestei parohii, deoarece ctitorii bisericii întreţineau pe cheltuiala lor şi acest esdificiu cultural, aflat iniţial în incinta bisericii. Corpul separat de cladire a fost ridicat de ctitorul bisericii, Hagi Constantin Pop, abia în 1803. Forma cladirii era dreptunghiulară, compusă din cinci camere. Primele doua, de la stradǎ erau destinate sălilor de clasă, iar ultimele trei pentru trebuinţele învaţătorului. Aceastǎ şcoalǎ a fost initial sub coordonarea lui Nicolae Tempea, uraşul său fiind Simion Jinariu din Fagaraş. Activitatea a continuat până în 1919, când a trecut în patrimoniul statului , mutandu-se şi sediul în apropierea bisericii.

E. Profilul actual al parohiei Numǎrul de credincioşi:

Parohia Buna-Vestire II 2058 credincioşi

Activitǎţi pastoral misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice

La ora actualǎ, în cadrul parohiei, îşi desfăşorǎ activitatea o cantina socială pentru oamenii nevoiaşi. Acest proiect a fost iniţiat în urmǎ cu şase ani de către preotul paroh Constantin Mitea.

Surse bibliografice

Aparat critic Bibliografie finalǎ Sebastian Dumitru Cȃrstea, Monografia bisericilor ortodoxe din Sibiu, Editura Agnos, Sibiu, 2008, p. 40-47.