A. Istoricul comunităţii parohiale
Numele localităţii
Pentru parohiile din Sibiu va fi întocmită o singură prezentare a localităţii care va prefaţa prezentarea parohiilor
B. Istoricul bisericii parohiale
Istoria zidirii ei
Biserica cu hramul Sfântul Nicolae, amplasată în cartierul de răsărit al oraşului, reuşeşte să creeze o ambianţă de linişte sufletească determinată de ambientul geografic locali unic în Sibiu. Lăcaşul de cult a fost zidit într-o perioadă dificilă din punct de vedere istoric: 1941-1948.
Numele cartierului în care se află biserica are originea în sec. XVIII în jurul anului 1718 când Sfatul oraşului hotărăşte ca “dincolo de poarta Sf. Elisabeta să se ridice câteva case pentru bolnavii de ciumă, numite Lazaret”. În anul 1720 casele au fost date în folosinţă sub conducerea unei capele romano-catolice amenajată intr- una dintre aceste case. Demografic zona nu era dens populată motiv pentru care era folosită pentru gricultura şi mici gospodării.
După anul 1855 lucrurile încep să se schimbe, având în vedere faptul că în zonă apere un cimitir evreesc, în apropierea caselor amintite, aflat în folosinţă până aproximativ 1920.
Cartierul Lazaret cunoaşte şi o altă dezvoltare, ţncepând cu anul 1872 atunci când se finalizează Gara C.F.R. şi se inaugurează linia de tren ce lega Sibiul de Copşa Mică. Acest moment marchează începutul unei sistematizări mai ample a zonei. Un alt aspect demn de remarcat este faptul că această zonă agricolă va constitui fondul din care vor primi pământ veteranii primului război mondial originari din zona Sibiului. Momentul marchează începutul populării zonei precum şi necesitatea apariţiei unei şcoli în 1925 şi bineînţeles a unui lăcaş de cult, înanul 1930 în curtea şcolii, sub forma unei capele, prezentă şi astăzi ca locaţie doar.
În anul 1941 însă încep lucrările de zidire a unul lăcaş de cult potrivit zonei, iniţiatorul acestei lucrări de piatră şi cărămidă fiind preotul Nicolae Constantin, sprijinit de credincioşii parohiei. Modelul acestei biserici a fost inspirat de la biserica cu hramul aceluiaşi sfânt de la Curtea de Argeş. Pisania bisericii aflat în interior deasupra intrării, anunţă aceste lucruri :
«Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh s-a ridicat această Sfântă Biserică cu hramul Sf. Nicolae în cea mai mare parte prin jertfa şi osârdia credincioşilor din acest cartier, râvnitor fiind la ridicarea clădirii Pr. Nicolae Constantin, iar la împodobirea ei lăuntrică nevoindu-se Pr. Teodor Bodogae. Când era să se facă târnosirea bisericii Î.P.S. Mitropolit Nicolae Bălan, care a fost al doilea ctitor al ei .... şi s-a lucrat în vremuri grele şi de adânci frământări după pacea şi dreptatea popoarelor. S-a terminat la 15 august 1955. Rugăm pe toţi care vor căuta uşurare şi mângâiereîn acest Lazaret duhovnicesc să-l cinstească”.
Arhitectura (plan, dimensiuni, materiale de construcţie) şi pictura
Arhitectul bisericii a fost George Cristinel, care la planul bisericii de la Curtea de Argeş, respectat în totalitate, a adăugat o pergolă formată din coloane şi arcade, care face legătura cu clopotniţa. Arcadele care au rolul de a face legătura între coloanele pergolei sunt prevăzute cu capiteluri sculptate. Numărul coloanelor este de şase, dispuse în două registre paralele, pergola având rolul de a conduce spre un turn-clopotniţă, alături de care a fost construit un birou parohial. Lângă pridvorul deschis,făcând corp comun cu pergola, în anul 1988 a fost construită o cameră de ars lumânări.
Planul bisericii este în formă de cruce greacă înscrisă, cu cupolă, respectându-se împărţirea în pronaos, naos şi altar. La aceste trei elemente constitutive, menţionăm în special pridvorul deschis de la intrare, pe acoperişul căruia se pot vedea trei mici turnuleţe prevăzute cu cruci.Pridvorul este susţinut de patru coloane, prevăzute cu socluri pătrate şi capiteluri înflorate, legate prin intermediul a trei arcade. Arcadele dintre coloane sunt decorate în piatră artificială cu motive bisericeşti, monograma lui Hristos şi strugurele cu viţa de vie.
Deasupra pridvorului de la intrare sunt trei arcade mici care ocrotesc portalul intrării, ele fiind acoperite, la rândul lor de o arcadă mai mare, care are în interior medalionul Sfântului Nicolae, în mozaic. Accesul în pridvorul închis poate duce fie în cafasul central, prin două uşi laterale, fie în interiorul bisericii prin trei uşi batante. În acest pridvor găsim pictate chipurile Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Arh. Mihail şi Gavriil, precum şi versete biblice care pregătesc sufletul credinciosului pentru intrarea în lăcaşul de cult.
Pronaosul este format din trei nave, una centrală şi două laterale, despărţite de câte două coloane unite prin arcuri rotunde cu capiteluri. Delimitarea pronaosului de naos este permisă printr-o combinaţie reuşită de coloane şi arcade, motiv respectat şi în apropierea iconostasului. Absidele laterale sunt drepte, încorporând câte trei ferestre care permit pătrunderea luminii naturale în spaţiul liturgic.
Pictura în tehnica fresco a fost realizată în perioada 1954-1955, fiind încredinţată lui Emil-Millan Ivănescu din Curtea de Argeş, unul dintre cei mai remarcabili pictori bisericeşti români. A fost coleg la Institutul Belle-Arte din Bucureşti cu părintele Arsenie Boca, împreună cu care a pictat fresca din interiorul Ateneului Român din Bucureşti sub îndrumarea prof. Costin Petrescu. A făcut parte din şcoala de pictură bisericească românesacă din anii ’40. Adept al picturii simple, athonite, el a evitat tendinţa neo-umanistă introdusă în acea perioadă în pictura românescă.
Icoana hramului de pe exteriorul pronaosului precum şi muchiile arcadelor de la intrare au fost realizate în mozaic de către pictorul Nicolae Stoica, între anii 1964-1976. Acestuia îi aparţin şi icoanele în mozaic de pe peretele exterior de miazăzi al bisericii, executate între anii 1980-1981, precum şi 1982-1984 pentru icoanele de pe peretele de miazănoapt. Dintre scenele reprezentative ale programului iconografic, care este foarte bogat în numărul scenelor amintim în primul rând pe cel din altar. Astfel conca altarului şi arcada acestuia sunt dominate de şapte scene, având ca medalion central scena Sf. Ioan Botezătorul şi Mielul lui Dumnezeu. Tot în altar descoperim încă patru registre pictate, cel mai impozant fiind Maica Domnului cu pruncul Iisus înconjurată de Dreptul David şi Dreptul Solomon de Sf. Ioan Gură de Aur şi de Sf. Nicolae, după care urmează registrele doi trei şi patru, realizate pe suprafaţă semicirculară şi care reprezintă în ordine Cortul Mărturiei, Împărtăşirea Apostolilor şi sfinţi ai Bisericii.
În naos pe peretele absidei de miazănoapte, impresionează scenele Ispitirii lui Hristos, Botezul Şi Naşterea Domnului, iar în partea opusă, scena Învierii şi cele ale Spălării picioarelor şi Iisus în Grădina Ghetsimani. Bolta cilindrică cuprinde scene ale primelor patru Sinoade Ecumenice, iar bolta cafasului scene din pildele Mântuitorului. Pe pereţii exteriori ai absidelor găsim două mozaicuri mari, astfel: Pe absida de miazănoapte ferestrele sunt încadrate de imaginea Fiului lui Dumnezeu Pantocrator, iar dedesupt imaginea Cinei de la Stejarul Mamvri. Peperetele de miazănoapte avem scena Maicii Domnului cu Pruncul şi cea a Intrării în Biserică a Maicii Domnului.
Iconostasul păstrează în cele patru registre de icoane ierminia bisericească iar icoanele îl au ca autor pe pictorul Dumitru Niţulescu. Candelabrul central şi iconostasul au fost sculptate din stejar de către Ierom. Antonie Ciobanu, între anii 1950-1952 precum şi cele 90 de străni de pe pereţii perimetrali. Stranele cântăreţilor sunt tot din stejar şi au fost executate de sculptorii Ioan Cătoiu şi Ioan Jelescu. Un alt obiect remarcabil este şi chivotul de pe Sfânta Masă realizat de sculptorul Ioan Buţiu. Tronul arhieresc este realizat tot din ster’jar de către Vasile Costea, în anul 1987.
LUCRĂRI REMARCABILE
Nu trebuie lăsate deoparte participarea preoţilor şi a credincioşilor la lucrările de reparaţii şi îmbunătăţiri ce au fost aduse la bun sfârşit de-a lungul anilor la lăcaşul de cult. În anul 1980 a fost introdusă încălzirea centrală, vopsirea acoperişului de tablă zincată a bisericii şi clopotniţei, restaurarea picturii în perioada 1994-1995 realizată de pictorul Ioan Căzilă din Sibiu, curăţirea catapetezmei 1996, lucrări care au primit binecuvântare prin resfinţirea bisericii de către P.S. Visarion Răşinăreanu, fost Episcop Vicar al Mitropoliei Ardealului. Tot în 1996 a fost ridicată în curtea bisericii o troiţă de către familia Traian Colhan, în cintea eroilor căzuţi pentru neamul românesc. Lucrările au continuat astfel că în anul 2008 a fost retencuită şi rezugrăvită clopotniţa din curtea bisericii, au fost schimbate geamurile turlei clopotniţei, lucrare executată cu fonduri de la Secretariatul de Stat al Cultelor. În anul 2010 prin obţinerea de donaţii de la credincioşi a fost posibilă înlocuirea totală a geamurilor din întreaga biserică, pentru realizarea unei mai bune menţineri a căldurii pe timp friguros şi o mai bună luminozitate necesare lăcaşului de cult Tot în acest an a fost înlocuit mobilierul din sfântul altar, dulapuri scaune tip ladă şi Tronul de Sus, cu concursul tâmplarului Ioan Mihu din satul Rod. Cu această ocazie au fost aduse la sfântul altar şi un chivot nou sfeşnice, cădelniţă precum şi un nou set de vase liturgice iar la strană au fost înlocuite toate cărţile de slujire. În anul 2011 a fost demarată o lucrare de amploare în care a fost înlocuită învelitoarea bisericii cu tablă de cupru, au fost înlocuite scurgerile verticale, a fost reparată tencuiala exterioară a bisericii, a fost înlocuită poarta de acces principală, precum şi o bună parte din panourile de gard împrejmuitor, cu lucrări de fier forjat. Tot în anul 2011 a fost construit din donaţiile credincioşilor un pangar şi o cameră de ars lumânări, aproape de intrarea principală în curtea bisericii. La aceste lucrări au participat toate cele trei parohii, prin donaţii şi muncă individuală. Toate realizările din anii mai sus menţionaţi au primit sfinţire prin participarea Î.P.S. Laurenţiu, Mitripolitul Ardealului şi a unui sobor de preoţi slujitori, cu ocazia aducerii în biserică a moaştelor Sf. Nicolae la slujba arhierească ce a avul loc la data de 10 decembrie 2011.
Anul 2013 a reprezentat un punct de început pentru realizarea unui proiect de construcţie şi amenajare a incintei curţii bisericii precum şi a unui aşezământ de asistenţă socială, care să acopere diverse necesităţi potrivite cu problemele apărute în viaţa oamenilor şi a credincioşilor Bisericii noastre şi ai acestui lăcaş de cult.Lucrarea acoperă aproape total partea perimetrală de miazăzi a curţii bisericii, înglobând si clopotniţa existentă. În anul 2015 lucrarea prezintă un stadiu avansat la nivelul structurii, ajungându-se aproape de faza executării învelitorii. Lucrarea descrisă are ca responsabil pe parohul parohiei Lazaret III, preotul Ioan Puia.
Tot anul 2015 este reprezentativ pentru istoricul bisericii Sf. Nicolae, având în vedere faptul că din primăvara acestui an este demarată lucrarea de restaurare a picturii murale interioare. Demersul acestei lucrări a fost pornit la începutul anului 2012, obţinându-se toate actele necesare acestei lucrări, care va fi executată de o echipă condusă de pictorul restaurator Mihail Gabriel Bârhală. Lucrarea are ca responsabil pe parohul parohiei Lazaret I pr. Constantin Oprea, în colaborare cu pr. Radu Petraşcu, parohul parohiei Lazaret V.
Obiecte vechi de cult
Biserica nu are în patrimoniul său obiecte de cult vechi proprii sau provenite prin donaţii.
Manuscrise şi cărţi vechi
În arhiva bisericii cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, sunt câteva rânduri de cărţi de slujire preoţeşti dar şi pentru strană. Între acestea se evidenţiază un Evangheliar din vremea Împăratului Francisc I când la Karlovitz episcop era Ştefan Stratimirovici în anul 1830, un Evhologion sau Molitfelnic bogat din vremea Împăratului Francisc Iosif I când în Ardeal era Mitropolit Andrei Şaguna în anul 1849 şi din nou un Molitfelnic din timpul aceluiaş împărat dar Mitropolit era Procopie Ivaşcovici în anul 1874.
Pomelnice şi alte înscrieri sau inscripţii
Aici ar putea fi menţionat un pomelnic pe frescă aflat la sf. proscomidiar unde sunt amintiţi o serie de ctitori de-a lungul vremii care cuprinde nume de clerici şi laici epitropi care au contribuit la ridicarea şi îngrijirea bisericii noastre.
Şirul preoţilor parohi
În cei aproape 80 de ani de existenţă şi slujire a bisericii noastre, şirul preoţilor slujitori începe cu pr. Ştefan Morariu 1931-1936
pr. Octavian Dragoş 1937-1939
pr. Nicolae Constantin 1939-1951
diac. Nicolae Streza 1949-1953, profesor de filosofie şi religie, apoi preot la Târgu Mureş
pr. prof. Teodor Bodogae 1952-1974, profesor la Institutul Teologic din Sibiu
pr. Nicolae Buta 1974- 2008
pr. Gheorghe Secaş 1960-1983, fost consilier al Arhiepiscopiei Sibiului şi conducător al mişcării „Oastea Domnului”
pr.Viorel Grozea 1983-1990
pr. Ioan Galea 1989-2009, fost secretar de cabinet al Mitropolitului Ardealului, Antonie Plămădeală.
În prezent cei trei preoţi parohi sunt:
pr. Constantin Oprea, parohia Lazaret I din anul 2008
pr. Ioan Puia, parohia Lazaret III din anul 2009
pr. Radu Petraşcu, parohia Lazaret V din anul 2006.
C. Cimitirul(ele)
Biserica nu dispune de cimitir parohial.
D. Activităţi culturale şi filantropice în trecut
Activitatea culturală
Putem menţiona aici faptul că fiind prezent ca paroh pr. prof. Teodor Bodogae, apoi prof. de filosofie şi religie diac. Nicolae Streza, pr. consilier Gheorghe Secaş, coordonator al „Oastei Domnului” este de la sine înşeles rolul lor de conducători spirituali dar şi culturali de-a lungul timpului.
E. Profilul actual al parohiei
Numărul de credincioşi:
În momentul de faţă la biserica Sf. Ierarh Nicolae sunt arondate aproximativ 2700 de familii împărţite în cele trei parohii, cuprinzând un total de aproximativ 7800-8000 de persoane.
Activităţi pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice ş.a.
Fiecare dintre preoţii parohi menţionaţi au avut astfel de activităţi având în vedere numărul şi pregătirea lor teologică, lucruri uşor de intuit dacă parcurgem lista lor, deşi cei din perioada de dinainte de 1990 s-au confruntat cu un anumit gen de probleme din partea slujitorilor ideologiei de atunci. Dar în memoria celor ajunşi până în zilele noastre a rămas valoarea muncii acestor slujitori ai altarului, oglindită în calitatea vieţii celor păstoriţi.
În prezent, continuarea activităţilor parohiilor noastre se aşază pe acţiuni de ajutorare a bătrânilor netransportabili prin cercetarea lor duhovnicească periodică, grija faţă de cei bolnavi prin procurare de medicamente, cercetare în spitale, relaţii cu şcolile şi liceele din parohiile noastre prin parteneriatele cunoscute la nivelul B.O.R., oferirea de pachete cu hrană la sărbătorile bisericeşti (hram, Crăciun, Paşti,etc.) serbări la sărbători de iarnă, concerte de colinde în parteneriat cu şcolile, cateheze săptămânale cu grupă de copii de 12-25 de persoane. Perspectivele se pot lărgi atunci când aşezământul de pe lângă biserica noastră va intra în functionare deplină.
