Parohia Muzeul Satului – Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

Pr. Sbera Rareș

Telefon

0744 / 372.170, 0729 / 322.066

Adresa

Email

Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Bezded, județul Sălaj
Datată la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica ilustrează, în mod deosebit, procedeele tehnice utilizate de meșterii populari la edificarea construcțiilor monumentale din lemn, sistemul constructiv fiind caracterizat prin tehnica de îmbinare a pereților din grinzi orizontale, cioplite și încheiate în cheutoare dreaptă, ale caror capete, ieșite în afară, sunt profilate în trepte și dau un efect estetic cu totul deosebit întregului ansamblu.
Totodată, biserica din Bezded oferă posibilitatea ilustrării procedeelor tehnice aplicate la realizarea bolților cilindrice din lemn și a scheletelor de susținere a turlelor înalte, caracteristice bisericilor transilvănene din lemn, conferindu-le acestora, valoarea absolută a arhitecturii populare tradiționale.
Având în vedere planimetria monumentului - pronaos, naos și altar - prezența prispei pe latura lungă a acesteia, cu accesul în interior la extremitatea vestică, forma acoperișului cât și
materialul și sistemul constructiv - se poate face afirrnatia că arhitectura acestui edificiu de cult este în strânsă și directă legătură cu casa țărănească românească, indicând punctele de convergență, până la identificarea celor două linii de dezvoltare: este vorba de bisericile-casă, adică de acele edificii în care sunt întrunite și contopite, în mod intim, caractere ținând de ambele categorii de construcții, sugerând filogeneza monumentelor de cult religios din vechea casa țărănească.
Valoarea artistica a acestui monument constă, în primul rând, în echilibrul și proporția volumelor, în efectul plastic evidențiat de sistemul constructiv, de dimensiunile și dispunerea
bârnelor, de felul în care acestea sunt îmbinate la capete și de modul în care sunt tăiate în trepte capetele îmbinărilor.
Asemenea caselor țărănești, ornamentica sculpturală a monumentului este realizată îndeosebi de stâlpii prispei și arcadele fixate în cuie de lemn, având capetele înflorate, iar ca
decor, rozeta încadrată în chenare de romburi, linii frânte și dinte de lup.
Pictura interioara a bisericii respectă stilul iconografic tradițional de ornamentare a bisericilor de lemn din Transilvania: chenare florale delimitează scene biblice și laice realizate în desen sigur, cu un colorit armonios, ce acoperă în întregime pereții și bolțile interioare. Dintre acestea distingem, pe latura de sud a naosului, Sărutarea lui Iuda, Când au dus pe Iisus Hristos la Ana, iar pe latura de nord, Intrarea în Ierusalim. În pronaos, pe latura de sud este zugravita o scenă laică, Cătana si Moartea, prin care se releva practicile de odinioară de prindere a flăcărilor pentru oaste, de către, cătanele austro-ungare. Tot aici este zugrăvită scena intitulata Pilda celor zece Fecioare, încadrată de bogate chenare florale.
Faptul că șirul preoților slujitori ai acestei biserici a fost deschis de Alexandru loan Pop, tatăl lui Alexandru Papiu Ilarian, crește substanțial valoarea istorică a monumentului.
Biserica, prin faptul că nu a rămas un simplu exponat, ci este activă prin săvârșirea liturghiilor, a botezurilor și a cununiilor, are un dublu rol în Muzeul în Aer Liber: lăcaș de cult și parte a punerii în practică a conceptului de "muzeu viu", prin redarea funcționalității ei originare. Transferarea celor trei biserici în Muzeul ASTRA a fost posibilă numai după căderea regimului comunist, acesta nepermițând ilustrarea acestei instituții fundamentale pentru satul românesc, în muzeele în aer liber din România.
Biserica de lemn Pogorârea Duhului Sfânt, Dretea, județul Cluj
Biserica din Dretea este cel mai vechi monument din muzeu, datând din 1672 - conform
tradiției. Are hramul Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile). Biserica este asemănătoare cu cea din Bezded, cu turla mai mică și având forma tronconică. Planimetria este cea clasică la bisericile maramureșene, pridvor exterior deschis, pe latura sudică, pronaos deasupra căruia se află turla clopotniței, naos și absida altarului. Valoarea cea mai mare este dată de pictura parietală păstrată aproape în totalitate. Datorită faptului că pronaosul era rezervat femeilor, majoritatea sfinților de aici sunt femei. În rest întalnim și câțiva sfinți masculini și o scenă parțial distrusă reprezentând femeile mironosițe la mormânt.
Bolta naosului este semicilindrică și cuprinde cinci registre, două din ele fiind ocupate numai cu sfinți militari, temă al cărei loc, conform canoanelor, se află în naos, numai că aici este mult mai dezvoltată decât de obicei. Toți sfinții militari au aceeasi înălțime - izocefalia - care, conform canoanelor și tradițiilor bizantine, era rezervată persoanelor de același rang sau importanță. Două registre cu un total de opt medalioane, fiecare cu câte o scenă, prezintă ciclul patimilor lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, prinderea lui Iisus, Iisus la arhiereul Ana, lisus la arhiereul Caiafa, Iisus în fața regelui Irod, lisus la Pilat, batjocorirea lui Iisus și ducerea crucii. Datorită spațiului rotund al medalioanelor, Iisus este plasat în centru, având înălțimea cea mai mare, un alt mod simbolic al picturii bizantine de a reda persoanele importante cu proporții fizice mai mari decat celelalte. Pe lângă valoarea lor religioasă, picturile din această biserică prezintă o valoare documentară atât pentru cunoașterea portului din epocă, cât și al mentalității populare. Deși pictorii erau unele dintre cele mai cultivate persoane, nu știau cum erau îmbrăcați oamenii în vremurile biblice. Au reprezentat personajele în costumele contemporane lor (sec. XVII). Astfel, sfinții militari sunt reprezentați ca niște boieri, lrod și soldații romani apar reprezentați ca turci. În scena în care lisus apare în fața lui Irod, în care Irod îl trimite înapoi Ia Pilat într-o haină strălucitoare în semn de batjocură, lisus este reprezentat într-o cămașă lungă țărănească albă. RegistruI median al bolții naosului prezintă câteva medalioane, într-unul fiind reprezentat Dumnezeu Tatăl singur, o temă rar întâlnită în iconografia tradițională ortodoxă sau catolică. El este reprezentat sub chipul unui bătrân, conform viziunii din proorocia lui Daniel "cel vechi de zile". În alt medalion apare Maica Domnului. Pe peretele vestic al naosului este reprezentată clasica temă a ispitirii Evei de către șarpe, la stânga este reprezentată Facerea Evei din coasta lui Adam, în care Creatorul este reprezentat sub chipul lui Iisus, iar la dreapta izgonirea lui Adam și Eva din Rai. Toate aceste trei teme se petrec pe un fundal idilic, cu dealuri și vegetație, simbolizând Raiul pamântesc. Iconostasul din lemn ce desparte altarul de naos a fost pictat pe pânză, pictura datând din 1742. Acesta prezintă și o pisanie în partea stângă. Accesul în altar se face prin trei uși, între care se află icoanele împărătești, deasupra lor un registru în mijlocul căruia este reprezentat dreptul judecător - Hristos șezând pe tron - la dreapta Maica Domnului și la stânga loan Botezătorul ca primi rugatori pentru iertarea pacatelor. La stânga și la dreapta lor sunt reprezentați câte șase apostoli. Deasupra acestui registru este o amplă tratare a răstignirii, temă ce încheie ciclul patimilor, prezent pe boltă, Românii sunt reprezentați ca și turci. Deasupra lui Hristos apar luna și soarele. Acestea nu reprezintă aici influențe păgâne, pentru că, inclusiv pe icoanele bizantine realizate la Constantinopol și în fostul Imperiu Bizantin, sunt prezente aceste simboluri în scenele cu Răstignirea. Toată pictura din biserică este una de tradiție ortodoxă, postbizantină, respectând canoanele, dar având și influențe ale artei populare, ce se reflectă în modul de tratare a anumitor scene și în motivele ornamentale. Modul de boltire a absidei altarului reflectă din nou tendința de imitare a arhitecturii de piatră. Cupola este formată din șapte laturi de formă neregulată, centrul fiind de formă rotundă, în cadrul acestuia fiind reprezentată Sfânta Treime, sub forma celor trei drumeți (îngeri) În vizita la Avraam. În rest scenele de pe pereții altarului reprezintă teme sau personaje legate de săvârșirea actului liturgic: liturghia cerească, împărtășirea apostolilor, Jertfirea lui Isaac de către Avraam și Sfinții lerarhi. Inscripțiile picturilor sunt în limba română, dar cu caractere chirilice.
Pictorul era probabil un țăran, care a reprezentat în biserica ceea ce a înțeles el din Sfânta Scriptură.