A. Istoricul comunitǎţii parohiale
O biserică ce impresionează în special prin arhitectura ei, dacă ar fi să ne referim mai ales la turnul clopotniţă ce domină întreaga construcţie, este cu siguranţă biserica cu hramurile „Sf. Ioan Botezătorul” şi „Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” de pe Strada Calea Poplăcii Nr. 30. Iar dacă ne reamintim că până la începutul anului 1990 credincioşii acestei zone aveau ca spaţiu liturgic biserica cu hramul Buna-Vestire de pe Strada Justiţiei nr. 5, putem să înţelegem mult mai uşor aspiraţia lor pentru un aşezământ bisericesc propriu.
B. Istoricul bisericii parohiale Istoria zidirii ei
La 17 noiembrie 1990 Preotul Paroh Dănilă Luca a obţinut autorizaţia de construcţie pentru noua biserică, iar la 21 noiembrie 1990 a fost aşezată şi sfinţită piatra de temelie de către Serafim Joantă, acutualul Mitropolit al Europei centrale, pe atunci Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Un rol deosebit pe parcursul lucrărilor de construcţie l-a avut, în calitate de administrator de şantier, actualul Preot Paroh Dumitru Luca, pe atunci Arhidiacon al Catedralei Mitropolitane din Sibiu. Lucrările de construcţie începute în anul 1991 s-au desfăşurat pe parcursul mai multor ani. Ele au fost plătite fie din contribuţiile benevole ale credincioşilor, fie prin implicarea diferiţilor sponsori în special cu materiale de construcţie. Din această ultimă categorie am putea aminti, pe lângă Secretariatul de Stat pentru Culte, în special Regionala Lignitului Târgu-Jiu, care a sponsorizat biserica cu 20 de tone de fier beton. În anul 1991 s-a ajuns la cota zero. Acease lucrări a fost realizate de către credincioşii parohiei cu ajutorul elevilor Școlii Militare „Ioan Vodă” din Sibiu, implicaţi în acest proiect prin intermediul comandanţilor unităţii. În anul 2001 lucrările de construcţie erau terminate, inclusiv turnul clopotniţă de la intrare, biserica fiind acoperită cu ţiglă. Anterior, în anul 2000 a fost executat tencuitul interior, pentru ca, în anul următor să se realizeze şi cel exterior, în prealabil executându-se lucrări la instalaţia electrică. Iconostasul, din lemn de stejar, a fost sculptat în satul Cracău Negru, jud. Neamţ de către meşterul Gheorghiţă Ursu, fiind aşezat în biserică în anul 1999. Aceluiaşi meşter îi aparţin şi uşile de la intrare în cele două pridvoare, stranele cântăreţilor, tronul Maicii Domnului, tetrapodul prăznicarului şi cele două scaune arhiereşti, realizate în aceeaşi manieră în anul 2003. În anul 2009 au fost montate stranele pentru credincioşi sculptate din lemn de stejar de meşterul Ungureanu Ion din Tg. Neamţ, iar în anul 2013 pangarul sculptat de acelaşi meşter. Turnul clopotniţă de la intrare, cu o înălţime de 41m, este prevăzut cu trei clopote de diferite dimensiuni şi greutăţi (150kg, 350kg si 800kg), donaţii ale unor credincioşi din parohie şi din afara ei. Toate cele trei clopote au fost turnate în localitatea Satul Nou de Sus, lângă Baia Mare, de către meşterul Ilie Breban. Crucile din inox au fost realizate în urbea sibiană, la firma S.C. Roşu S.R.L., fiind şi ele donaţii ale credincioşilor, ca şi cele trei candelabre din bronz achiziţionate din Grecia. Între ultimele realizări menţionăm gardul de fier forjat la intrarea în complexul bisericesc, celelalte trei laturi fiind din cărămidă tencuită acoperită cu ţiglă. De asemenea, pridvorul deschis de la intrare, precum şi scările de acces spre acesta, pe toate laturile sale, au fost placate cu granit. Ultima realizare este iluminarea integrală a spaţiilor interioare cu becuri cu LED.
Arhitectura (plan, dimensiuni, materiale de construcţie)
În pridvorul deschis de la intrare accesul se face prin trei părţi, una centrală şi alte două laterale, după care se intră în pridvorul închis unde, deasupra uşii de intrare se observă vitraliile, mici ca dimensiuni, dar deosebit de bine realizate atât ca stil, cât şi colorit.Pronaosul nu este foarte larg, fiind de formă dreptunghiulară, dar din pronaos se permite accesul în cafas prin doua scări în spirală. Lângă pereţii laterali ai naosului se pot vedea câte patru coloane prevăzute cu capiteluri înflorate dar şi cu un cap de vultur, care au rolul de a susţine nu numai cafasul lateral, ci şi de a face legătura cu arcadele care se finalizează cu arcuri trilobate. Naosul este prevăzut cu câte trei ferestre de o parte şi de alta a pereţilor laterali. Interesant este că la ultima coloană a fiecărui şir s-a recurs la un artificiu arhitectonic. Astfel, s-a mai adăugat o coloană care continuă şi peste cafas, partea de deasupra cafasului fiind mai mică, ele având rolul de a susţine cupola. Un artificiu asemănător apare în partea opusă: este vorba despre coloanele amplasate lângă iconostas, care au acelaşi rol de susţinere a cupolei. Acestea au fost încorporate în zid, aşa-numitele coloane adosate, luând astfel naştere o suprafaţă destinată programului iconografic. Partea superioară a coloanei iese în evidenţă doar deasupra iconostasului, atât de o parte, cât şi de cealaltă a acestuia.Absidele laterale ale naosului sunt semicirculare, la fel ca şi absida altarului, iar bolta naosului precum şi cea a pronaosului, inclusiv a cafasului sunt semicilindrice. Avem aşadar un plan în cruce greacă, mai ales că centrul naosului este valorificat de o frumoasă boltă, lipsită însă de un turn, aşa cum eram obişnuiţi. Nu lipsesc însă cele patru pandantive pe care se spijină cupola, sprijinite la rândul lor de coloanele amintite.Proiectantul edificiului bisericesc din Calea Poplăcii a fost arhitectul sibian Paul Veseli, iar inginerul constructor a fost Mihai Gliga.
Pictura
În ce priveşte pictura, reţinem că primele picturi sunt icoanele iconostasului realizate în anul 2000 de pictorul Oprea Pioară din Focşani. Iconostasul este constituit din cele patru registre de icoane specifice cultului ortodox, dintre care menţionăm în special icoanele primului registru, dedicate Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. M. Mc. Dumitru – patronii spirituali ai bisericii. Menţionăm, de asemenea, medalioanele celor patru Sfinţi Evanghelişti de pe uşile împărăteşti, încadrându-se astfel scena centrală specifică acestui spaţiu – Buna Vestire.Ansamblul iconografic din biserică a fost început de acelaşi pictor la 1 octombrie 2003, acesta lucrând până în iunie 2004, perioadă în care a fost finalizată în totalitate pictura de la nava centrală a naosului.Pictura altarului este destinată în special cunoscutei scene Maica Domnului cu Pruncul Iisus pe tronul slavei, reprezentată pe semicupola acestui spaţiu. Pictura impresionează nu numai prin vastitate, dar şi prin nuanţele puţin mai sobre folosite. Este una dintre puţinele biserici unde, în sfântul altar, apar reprezentări iconografice ale Sfinţilor Ierarhi români ca: Ilie Iorest, Antim Ivireanul, Calinic de la Cernica, Iosif cel Nou de la Partoş. O altă caracteristică atât a picturii altarului, cât şi a celorlalte spaţii împodobite până acum cu picturi este densitatea scenelor reprezentate. Se poate observa un număr de patru registre. În cazul altarului ultimul registru este dedicat Sfinţilor Ierarhi ai Bisericii.Cupola naosului este destinată scenei Iisus Hristos Pantocrator, registrul următor fiind dedicat Liturghiei Îngereşti, pentru ca pe pandantive să apară Sfinţii Evanghelişti. Absidele laterale sunt împărţite şi ele în patru registre de scene. Dominante sunt scenele Naşterea Domnului, respectiv Pogorârea la iad în registrele superioare ale absidelor. Iar dacă registrele trei şi patru sunt dedicate Sfinţilor Mucenici şi Muceniţe, registrul doi al fiecărei abside conţine scene deosebit de sugestive: pe absida din dreapta descoperim scenele Întămpinarea Domnului, Fuga în Egipt, Iisus în templul din Ierusalim, pe când la polul opus apar Îngerul vestind mironosiţelor Învierea, Cina cea de Taină şi Duminica Tomii. Pridvorul demonstrează că în spaţiul relativ restrâns al absidelor pictorul a reuşit să redea o serie de scene fără a forţa nota armonică. Astfel scenele se încadrează perfect în acest spaţiu şi fac trunchi comun cu celelalte scene de pe pereţii laterali ai absidelor şi pereţii laterali ce încadrează soleea.Pe turla bisericii se poate observa portretul în mozaic al patronului spiritual al aşezământului, Sf. Ioan Botezătorul, iar deasupra uşii de la intrare apare acelaşi Sfânt în vitraliu, înconjurat de apostoli executat de meşterul Turcu Maximilian Nicolae.Biserica a fost sfinţită de către Înalt Prea Sfinţitul Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, la data de 25 octombrie 2009.
Obiecte vechi de cult Manuscrise şi cǎrţi vechi Pomelnice şi alte înscrieri sau inscripţii Şirul preoţilor parohi.
Începând cu ziua de 2 mai 1999 ca preot paroh a fost numit Dumitru Luca, fost arhidiacon al catedralelor din Craiova şi Sibiu, dupǎ ce o perioadǎ bunǎ de timp parohia a fost pǎstoritǎ de către vrednicul de pomenire Protopopul Dănilă Luca, trecut la cele veşnice la data de 20 iunie 2011. Iar la data 21 septembrie 2016 este inființată parohia Calea Poplăcii III unde este numit Pr. Tătoiu Ioan care este până în prezent.
C.Cimitirul(ele) nu e cazul.
D. Activitǎţi cultur ale şi filantropice în trecut nu se cunosc.
E. Profilul actual al parohiei
Numǎrul de credincioşi:1368
Activitǎţi pastoral misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice.
În incinta curţii bisericii s-au ridicat două capele mortuare, o cameră pentru pregătirea prescurilor şi un grup sanitar. De asemenea, înpreajma marilor sărbători, parohia vine însprijinul persoanelor nevoiaşe, atât prin produse alimentare, cât şi prin asistenţǎ religioasǎ. Astfel, se împart anual, cu ocazia Praznicului Naşterii Domnului,120 de pungi copiilor din parohie. Totodatǎ, biserica deruleazǎ un proiect de colaborare cu Grǎdiniţa cu program prelungit nr. 22, de pe raza paohiei.
Surse bibliografice
Aparat critic Bibliografie finalǎ Sebastian Dumitru Cârstea, Monografia bisericilor ortodoxe din Sibiu, Editura Agnos, Sibiu, 2008, p. 105-108.
