Parohia Ortodoxa Hamba – Biserica cu hramul „Sfantului Ierarh Nicolae”

BISERICA ,,SFÂNTUL IERAH NICOLAE”

PAROHIA HAMBA

Satul ardelean, aici Hamba cea de lângă Sibiu, poartă cu sine sămânța europenismului cu mult înainte ca aceasta să fie cultivată ca atare. Lăstarele unei culturi de prietenie și egalitate neformală s-ar putea descoperi oricând în colțurile de istorie ale satului.

Un sat clopot, prin care trec toate axele lumii. Un sat cosmic în care se împlinesc toate energiile cosmice ale lumii de ieri și de azi. Aducerea între coperțile cunoașterii a cât mai multor elemente de sat hămbășan care, fără a fi unice, rămân specifice acestui prag de vecinătate cu cerul.

Cadrul geografic (hotare, vecinătăți)

Satul Hamba este situat la nord-est de orașul Sibiu, la o distanță de 10 km. La ieșirea din Sibiu spre Gara Mică, drumul asfaltat, continuă prin Comuna Șura Mare spre Mediaș, dar mai înainte de a ieși din Șura Mare, un indicator arată spre dreapta, o șosea secundară, care după 2 km. ajunge în satul Hamba.

Satul Hamba este așezat între dealuri, pe marginea a două pâraie care se unesc în centrul satului, având la vest Comuna Șura Mare, la sud Ferma ,,Dealul Ocnei”, Gușterița, Noul; la est Comuna Vurpăr, Buia; la nord Comuna Slimnic.

Toți hămbășenii știu unde se află Hîia, Valea Hambei, Dealul Dosului, Prunii Ursului, Minchenul, Chicera, Mursa, Țîmbau, Poiana Șurii, Pajiștea, Șarba, Pe lac, denumiri ce identifică o porțiune de hotar și totodată vorbesc de istoricul satului.

Satul Hamba – privire de ansamblu

Istoricul comunității parohiale Hamba (Kakasfalva, Hahnbach, Hahnenbach, Humebisch) sau satul ,,Cocoșului”

Cercetări mai vechi consemnate de istorici, afirmau că prima atestare documentară scrisă, a localității Hamba, este înregistrată, într-un registru de impozit către Papă, din 1337[1].

Conform ultimelor cercetări efectuate[2] la Direcția Județeană Sibiu a Arhivelor Statului, în anul 2019, satul Hamba exista cu cel puțin 110 ani înainte, respectiv din 1224. Acest lucru este consemnat într-un document la 20 decembrie 1191 cu privire la înființarea de către regele Bella III (1171-1196) a bisericii germanilor din Transilvania și organizarea ei ca prepozitură liberă (Ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum in praeposituram sit liberam istitutam), subordonată la început direct autorităţii Curiei papale iar apoi Arhiepiscopiei de Strigoniu, putem afla că, în momentul înființării ei, eveniment ce se presupune că s-a întâmplat fie în vara anului 1189 fie în 1190, prepozitura Sibiului cuprindea teritoriul viitoarelor capitluri: Sibiu, Nocrich, Cincu şi Rupea, respectiv teritoriul aflat la nord de râul Olt şi depresiunea Sibiului. Această organizare ecleziastică se suprapunea într-un procent de cca 70% peste organizarea administrativ-politico-juridică atestată în documentul din 1224, comitatul Sibiului, şi presupunea existenţa la această dată a unor construcţii ecleziastice şi a unei reţele de parohii catolice. Amintim aici bisericile care datează arheologic şi arhitectural în a doua jumătate a sec. XII şi primele trei decenii ale sec. XIII: Orăştie, Zlatna, Cricău, Sebeş, Gârbova – cetate, Cristian (jud. Sibiu), Şura-Mică, Ocna-Sibiului, Turnişor, Sibiu, Hamba, Guşteriţa, Şelimbăr, Cisnădie, Cisnădioara, Caşolţ, Daia, Roşia, Săcădate (?), Vurpăr, Axente Sever, Mediaş (?), Moşna (?), Sighişoara – Biserica din Deal, Bruiu, Cincu, Rodbav, Viscri, Drăuşeni).

Următoarele date scrise despre Hamba le avem din secolul XV, de la anul 1465, când se menționează într-o statistică, faptul că, era compus din 42 de gazde, cu aprox. 200 de suflete. În documente satul făcea parte din așa numitul ,,Pământ Crăiesc”. Turcii în 1493 au atacat toate localitățile în zonă. Hamba deși, oarecum izolată, față de alte localități, nu a scăpat de incendiere. Înainte de venirea turcilor a existat o bazilică a sașilor cu hramul ,,Sfântul Servatius” (sec. XIII). Primii locuitori ai Hambei au fost sașii, iar românii ar fi venit ca slujitori ai lor, așezându-se în marginea satului. Românii alungați de sași erau numiți ,,pădureni”. Începând cu anul 1945, în localitate se vor stabili români din toate părțile țării, acest lucru fiind cunoscut până în zilele de astăzi. După ultimul recensământ efectuat în anul 2021, populația satului Hamba fiind în creștere, aprox. 845 de locuitori.

Istoricul bisericii.

Credincioșii ortodocși din Hamba au construit anterior de actuala biserică încă una sau două bisericuțe din lemn. Din bătrâni, din tradiția orală se spune că ar fi fost construită în partea de sus a satului, mai aproape de cimitir, cel mai târziu în sec. XVIII. În sprijinul acestei afirmații, vin următoarele mărturii:

• cele două icoane, din 1837, găsite în arhiva Bisericii, în cea dintâi este reprezentat chipul Domnului nostru Iisus Hristos înconjurat de 12 medalioane ale Sfinților Apostoli, (0,45/0,42 cm) și icoana Maicii Domnului înconjurată de sfinții prooroci (0,45/0,42 cm).
• Antimisul semnat de Mitropolitul Gavril al Moldovei, la anul 1760 care desigur că la scurtă vreme de la această dată a intrat în posesia românilor de Hamba. Cum și în ce împrejurări a ajuns la Hamba nu se știe.
• Cărțile de cult: Penticostarul de la Râmnic apărut în anul 1743 și Octoihul de la 1763 pe care: ,,... l-au cumpărat sătenii români de la Hamba... la 9 martie 1803” conform inscripției de pe această carte sunt o dovadă de netăgăduit că au avut și un locaș de cult, că au ținut rânduiala liturgică ortodoxă, că au trăit după modul de viață al Ortodoxiei românești.
• În sprijinul afirmației că ar fi existat chiar o a doua bisericuță este denumirea dată unui vârf de deal ,,La Bisericuță” aflat în drum spre Pajiște la o distanță de 10 km de sat.

Deci putem afirma că în secolul XVIII și începutul sec. XIX toți românii din satul Hamba erau creștini ortodocși și ca atare necesitatea de a-și construi un locaș de cult mai încăpător se vădește încă din acel timp. Au trebuit să lupte mult ca în anul 1785 să primească 8 curți cu grădină pe strada din capul satului către Sibiu.

Fiind oameni săraci nu au avut posibilitatea să-și înalțe locașul dorit încă multă vreme. Posibilităţi pentru zidirea unei biserici nu s-au ivit decât mai târziu, după anul 1823 odată cu venirea din Şura Mare a primului preot atestat cu numele în documente, parohul Nicolae Olariu. În anul 1824 la 8 aprilie s-a măsurat pământul/terenul pentru locul de zidire al actualei bisericii, pentru casa parohială şi porţia canonică.

Solidari cu românii au fost chiar sașii din sat, aceștia le-ar fi dat piatra de la un pod din apropriere pentru zidirea bisericii. Construcția noii biserici a durat zece ani, cu eforturi mari și susținute. Ușile și icoanele împărătești se pun la locul lor. Inscripția de pe ușile împărătești ne arată cine a fost ctitorul și primul preot slujitor al bisericii: ,,(C)titor Antonie la anul 1839 fiind paroh popa Nicolae Olariu”.

 Momente de răscruce ale hămbășenilor

În istoria fiecărei comunități au existat și momente dificile, politice, juridice, sociale, religioase. Datorită presiunilor politice și a intereselor materiale, sub preotul Nicolae Olariu, o parte din credincioșii satului trec la unirea cu Roma și din punct de vedere administrativ, sunt asimilați ca filie de comuna Șura Mare și canonic răspundeau de Episcopa gr. catolică de Blaj. Din inscripția de pe cartea numită Apostol, din 1814, Budapesta extragem următoarele: „...văzându-ne în lipsă ne-au dăruit cu această sfântă carte pe sama bisericii unite a Hambei, care este în preț 13 fl.v.a. la 23 martie 1838...”). De unde deducem că nu putea să vadă Episcopul Ioan Lemeni că hămbășenilor le lipsește Apostolul, dacă nu ar fi fost la Biserica din satul Hamba. Cu ce prilej? Desigur cu ocazia sfințirii bisericii din Hamba și apoi i-a invitat să vină la scaunul măriei sale la Blaj, să le dea această carte, adică la 23 martie 1838.

Din cele spuse până acum rezultă următoarele: „Biserica din Hamba este terminată în anul 1837, împodobită cu icoanele de la vechea bisericuță, înzestrată cu Antimisul de la Moldova și cărți de cult din Țara Românească. Este sfințită de episcopul unit Ioan Lemeni la începutul anului 1838. În anul 1839 se termină de pictat și sculptat ușile și cele două icoane împărătești, potrivite pentru locul repartizat lor, iar în anul 1840 biserica este înzestrată cu încă două icoane „Sfinții Arhangheli” și icoana Hramului „Sfântul Nicolae”, cât și cu un prapore. Tot în același timp s-au realizat crucea cu cele două molene de pe catapeteasmă[3].

În anul 1854 există dovezi care confirmă existența unei comunități greco-catolice la Hamba, sub păstorirea (1) pr. Nicolae Olariu. Acesta a slujit comunitatea din anul 1820 și până în 1859. Din 1859 și până în 1926 au urmat preoții: (2) Anania Decei (1859-1914), (3) Pr. Leonte Opriș (1914-1918), (4) Pr. Ioan Ciortea (1918-1922), (5) Pr. Victor Stoica (1922-1925), (6) Pr. Pavel I. Simu (1926-1929).

Anul 1926 este un an decisiv pentru localnicii din Hamba. Aceștia își cer drepturile religioase și revenirea la Biserica mamă. După multe delegații făcute la Sibiu, credincioșii din Hamba se pot bucura și mărturisi credința ortodoxă strămoșească. De o parte și de alta, respectiv a gr.-catolicilor, a stat în ajutor reverendul dr. Victor Macavei și în sprijinul ortodocșilor este trimis aseseorul consistorial (7) Trandafir Scorobeț, viitorul arhiereu vicar, care activează ca preot paroh la Hamba între anii 1926-1928. Urmează ani dificili și de frământări în comunitate. Credincioșii luptând pentru credința în Dumnezeu având un singur țel și anume: biserica din sat. Preoții numiți să slujească la Hamba, întâmpinau greutăți majore în aplanarea conflictelor iscate între credincioși. În următoarea perioadă, vor sluji preoții: (8) Pr. dr. Ioan Cristea administrator (1926-1930), (9) Pr. Moise Sârbu (1930-1935). Sub păstorirea acestui preot, s-a renovat biserica, zidit turnul și construit casa parohială. Au urmat: (10) Pr. Mihail Barna (1935-1955), (11) Pr. Gheorghe Buruiană (1955-1956, câteva luni), (12) Pr. Dănilă Luca (1956, câteva luni), (13) Pr. Silvestru Popovici (1956-1964), (14) Pr. Nicolae Bucur și (15) Pr. Vasile Cheșcu câteva luni în anul 1956; (16) Pr. Eugen Beleuță de la 1 august 1965-1974; (17) Pr. Ioan Popescu 1974-1976; (18) Pr. Dumitru Șchiopu (1976-1991), (19) Pr. Liviu Bărbat (1991-2006), (20) Pr. Dr. Cătălin Crișan (1 septembrie 2006-2015), 21. Pr. dr. Ioan-Remus Răsvan (1 oct. 2025-prezent).

 Arhitectura bisericii

Biserica este construită în stil romanic, în formă de corabie cu un turn mic, are două uși de intrare cu arcade iar sus un tavan simplu. Din pridvor intri printr-o ușă simplă sub turn, unde se găsesc scările ce duc în pod, în biserică și sus la clopote. Jos are două geamuri, la clopote 12 geamuri mici cu obloane, câte trei de fiecare parte. Tot în pridvor intri în biserică și sus la clopote. Jos are patru bolți semicilindrice transversale, despărțite prin arcade de susținere. Sub prima boltă se afla un cafás construit din grinzi de lemn și scândură (tavan și podea). Între naosul de la femei și bărbați se află un zid despărțitor, înalt de 1,30 și la mijloc o intrare liberă de 1,50. Naosul rezervat bărbaților este sub două bolți, iar sub ultima boltă semicilindrică este fața altarului. Naosul este luminat de 8 ferestre mari, câte una la capetele fiecărei bolți, care la început au avut cercevele de lemn apoi în anul 1932 s-au înlocuit cu cercevele de fier, iar în anul 1966 s-a pus sticlă colorată. Catapeteasma este din zid, altarul are trei intrări, două uși diaconești și una împărătească. Partea superioară a catapetesmei este din scândură simplă, pe care s-au fixat în anul 1932, niște litografii necorespunzătoare rânduielii iconografiei. Altarul are formă semicirculară, cu boltă semisferică, are două ferestre mari, asemănătoare cu celelalte. În altar mai sunt niște nișe, în zid, proscomidiarul și un dulap. Solul, la începuturi, este acoperit cu scândură din brad. Treptat s-a degradat. Icoanele cele mai valoaroase sunt cele din anii 1839, 1840, pictate de Ioan Zugravul din Boița (cel care pictează biserica din Sadu) și Iosef Zștch din Sibiu, picturi în ulei pe lemn în stil bizantin. Alte obiecte de valoare artistică și istorică nu se află în biserică, afară de cele menționate în inventarul parohiei (de unde și aceste date culese). Fiind biserica numai zugrăvită, desigur că din timp în timp s-a curățat și zugrăvit din nou. În anul 1915 se procură o cruce și se așează în biserică, iar în anul 1916, datorită unor cutremure anterioare, producându-se niște fisuri în zid, s-au luat măsuri de prevedere și s-au introdus niște bare de fier cu chei la capete, pentru a nu mai permite mărirea fisurilor. În anul 1932, cu ocazia construirii turnului din cărămidă, proiect întocmit de arhitectul Victor Smigelschi[4] cu mult gust și rafinament, s-au făcut și alte lucrări de restaurare, introducându-se și lumina electrică în biserică. Tot în acest an se construiește și casa parohială.

În anul 1958, se fac din nou mici reparații și se zugrăvește, resfințindu-se pentru prima dată ca locaș ortodox de către Arhiereul vicar al Arhiepiscopiei Sibiu, Teodor Scorobeț. În anul 1969 se introduce instalația electrică sub tencuială, iar în 1970 se zugrăvește din nou, făcându-se mici reparații de întreținere.

 Activitatea pastoral-misionară și administrativ bisericească a preoților

1. Primul preot slujitor menționat cu numele este Nicolae Olariu, din Sibiu, care după ce a păstorit în Șura Mare (1804-1820) în urma unor probleme cu păstoriții săi se transferă la Hamba. Sub păstorirea lui se construiește actuala biserică (numele lui apărea înscris cu litere chirilice pe ușile împărătești ale bisericii din Hamba). Ortodox la început, el avea să treacă cu majoritatea păstoriților la uniație. Se pare că ar fi slujit din 1820 până în 1859.
2. Preot Anania Decei se spune că ar fi făcut școala la Bistrița. Este preot în Hamba din 1859-1914, 55 ani de preoție, om vrednic. În vremea lui s-au clădit fostele școli confesionale[5]. La 14 august, la vârsta de 76 ani, a trecut la cele veşnice venerabilul paroh greco-catolic Anania Decei, care timp de 55 de ani (începând din 1859) şi-a păstorit enoriaşii ca un adevărat părinte. Şi-a pus bazele remarcabilei sale culturi la un liceu german din Bistriţa şi a fost pe parcursul întregii sale vieţi un admirator şi un prieten al poporului sas. Buna înţelegere care a domnit întotdeauna în sat între saşi şi români s-a datorat mai cu seamă atitudinii lui paşnice şi prietenoase. A privit întotdeauna ca pe o mare onoare relaţia colegială şi colaborarea frăţească pe care o avea cu parohul evanghelic. Cel mai mult l-a stimat pe bătrânul Josef Wellmann, fostul preot.
3. Preot Leonte Opriș (n. 4 septembrie 1889, Dridif, comitatul Făgăraș - d. 21 ianuarie 1968) a fost un preot greco-catolic, notar, profesor la Liceul ,,Timotei Cipariu” din Dumbrăveni, custode al Muzeului Unirii din Alba Iulia. În perioada 1914-1918, a fost administrator al parohiei Hamba și preot titular al Parohiei Racovița, unde este și înmormântat. Încă de la sfârşitul toamnei lui 1914, românilor din Hamba le-a fost repartizat, ca urmaş al venerabilului Anania Decei, un preot tânăr, Leonte Opriş, de curând ieşit de pe băncile Seminarului Teologic din Blaj. Pe scurt, noul preot român este un păstor responsabil şi serios pentru credincioşii săi şi o personalitate fermă şi respectabilă, ale cărui atitudini, uneori neavenite din punctul nostru de vedere, sunt explicabile prin mediul educaţional în care s-a format şi prin poziţia lui politică. Între preotul român şi cel sas domneşte cea mai bună înţelegere, de asemenea şi familiile lor întreţin relaţii amicale. Opiniile contradictorii sunt discutate la obiect. După ce, în primăvara lui 1917, s-a întors din lagărul de la Gran, slujind apoi alternativ în Hamba şi în Racoviţa, în locul socrului său Florian, refugiat în România, preotul greco-catolic Leonte Opriş s-a mutat în cele din urmă definitiv la Racoviţa. Succesorul său în Hamba este un tânăr teolog recent hirotonisit, Ion Ciortea. Ca şi, în trecut, cu Opriş, preotul sas se foloseşte în comunicarea cu Ciortea de limba maghiară, întrucât colegii români nu cunosc limba germană, iar preotul sas nu înţelege româna dincolo de limbajul folosit de oamenii de rând (nu şi limba literară). Noul preot român, caută şi el societatea intelectualilor saşi ai locului şi face în mod repetat - inclusiv în relaţiile cu credincioşii săi - dovada respectului pe care îl poartă culturii şi felului de a fi german şi săsesc.

Pr. Leonte Opriș (1889-1968)

19. Preot Ioan Ciortea între anii 1918-1922.
20. Preot Victor Stoica din Veneția, Făgăraș, funcționează ca preot în Hamba între anii 1922-1925. În anul 1923 se propune strângerea unui fond pentru zidirea turnului.
21. Preot Pavel I. Simu a slujit în perioada 1926-1929. În anul 1926 în Hamba sunt mari frământări religioase. Mulți credincioși se reîntorc la Biserica Ortodoxă în frunte cu credinciosul Dionisie Dumitru. În sprijinul preotului este trimis Reverendul Dr. Victor Macavei. În sprijinul ortodocșilor este trimis asesorul consistorial Trandafir Scorobeț.
22. Preot Trandafir Scorobeț, asesor consistorial și viitorul arhiereu-vicar, activează în parohia Hamba între 1926-1928. Slujba se ținea în școală.
23. Preot Dr. Ioan Cristea – preot administrator în perioada 1929-1930, care a ajuns prefect de studii în Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma.
24. Preot Moise Sârbu din anul 1930-1935. În acest timp s-a renovat biserica, s-au zidit turnul și casa parohială.
25. Preot Mihail Barna este preot în Hamba între anii 1935-1955, apoi preot în Mihalț-Alba, satul natal;
26. Preot Gheorghe Buruiană a activat câteva luni (1955-1956).
27. Preot Dănilă Luca 1956, câteva luni.
28. Preot Silvestru Popovici a slujit ca preot vreme de 8 ani (1956-1964).
29. Preot Nicolae Bucur este preot în parohia Hamba, în prima parte a anului 1965.
30. Preot Vasile Cheșcu este preot în parohia Hamba în ultimele luni ale anului 1965.
31. Preot Eugen Emil Beleuță de la 1 august 1965-1973. A slujit parohia vreme de 8 ani. Pe data de 3 mai 1973, a fost transferat la Parohia Poiana Mărului I, Județul Brașov, iar mai apoi la Turcheș, Săcele, Jud. Brașov.
32. Preot Popescu Ioan: 1973-1975. Mandatul său a fost de doi ani.
33. Preot Șchiopu Dumitru: 1 octombrie 1975-1990. A slujit vreme de 15 ani. A fost transferat în Parohia din Gușterița, (jud. Sibiu), de unde s-a și pensionat.
34. Preot Bărbat Liviu: 1990-2006. A slujit vreme de 16 ani. Între anii 2002-2003 biserica a fost pictată în „frescă”, de pictorul Dorel Beşleagă, fiind resfinţită în anul 2003 de către P.S. Părinte Dr. Visarion Răşinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

21. Pr. Dr. Crișan Gheorghe-Cătălin: 2006-2015. În urma demersului făcut de Biserica Greco-catolică din Hamba - care prin deschiderea unui proces derulat aproximativ pe trei ani de zile (2010–2012) a intenţionat câştigarea actualului locaş de cult al Bisericii Ortodoxe ,,Sfântul Nicolae” din Hamba, a casei parohiale şi a terenurilor aferente (plus cheltuielile de judecată), Biserica Ortodoxă Română ,,Sfântul Nicolae” din Hamba a primit rând pe rând, câştig de cauză mai întâi la Tribunalul din Sibiu (după aprox. 15 înfăţişări), la Curtea de apel din Alba şi în cele din urmă - definitiv şi irevocabil - la Înalta Curte de Justiţie din Bucureşti după recursul făcut de partea adversă.
22. Preot Ioan-Remus Răsvan – 2015 – prezent. În decursul timpului s-au continuat lucrări ample de consolidare, de restaurare și înfrumusețare a lăcașului de cult. Astfel, au fost necesare lucrări la turnul bisericii (interior și exterior), la instalația electrică (trifazic), lucrări asupra pardoselilor, a mobilierului bisericesc, a picturii interioare, a tencuielilor interioare cât și exterioare, a învelitorilor acoperișului și a turnului, a ferestrelor, pervazelor, etc. S-a înlocuit sistemul de încălzire existent (pe lemn) cu altul electric (panouri de căldură); s-a instalat un sistem fotovoltaic de 6,6kw. Iconostasul vechi, pe două registre, a fost înlocuit complet. La fel și icoanele. Acestea fiind așezate în Muzeul parohial, alături de alte piese, obiecte de cult, cărți vechi. Astfel, a fost realizat un alt iconostas, pe trei registre și s-au așezat icoane noi, realizate de pictorul Claudiu Moldovan. Același pictor, a intervenit asupra fisurilor picturilor și a aureolelor degradate de-a lungul anilor, icoana (exterioară) de pe turnul bisericii a ,,Sf. Nicolae”.

Profilul actual al Parohiei.

Numărul de credincioși: sub 200 de familii.

Activități culturale și editoriale

Dintre acestea amintim: ,,Parohia Hamba la moment aniversar dedicat profesorului Dumitru Acu – la împlinirea vârstei de 78 de ani” (15 sept. 2023); ,,O ințiere în catehismul ortodox și învățătura Evangheliei pentru generația WI FI” (28 feb. 2023); ,,Ziua Culturii Naționale”, ,,Atelier de vară pentru copii” (11 aug. 2023); Numeroase conferințe, cateheze și vernisaje expoziționale în colaborare cu ULB SIBIU, Asociațiunea ASTRA (Sibiu, Făgăraș), Muzeul ASTRA Sibiu, Direcția Județeană de Cultură Sibiu, Arhivele Statului Sibiu; lansări de carte: Dr. Petru Șpan, Antologie de articole din Telegraful Român, Dr. Petru Șpan, Lecții de didactică, Dr. Petru Șpan, Școala lui Șaguna, Pr. Zaharia Boiu, Semințe din agrul lui Hristos. Opere I (vol. I, II, III) – Pr. Zaharia Boiu, Publicistul cultural: antologie de articole, Pr. Ioan Faraon, Mărturisind învierea – predici după manuscrise – 7 ani de veșnicie, Pr. Zaharia Boiu, Frunze de laur. Poezii eroice din anii 1877-1878, etc. Proiectul inițiat de ULB Sibiu ,,Noaptea cercetătorilor” desfășurat la Hamba (5 ediții, începând cu anul 2019), etc.

Activități social filantropice desfășurate pe raza parohiei și jud. Sibiu. Ajutorul constă în suport material și moral pentru familii și indivizii aflați în situații de risc și sărăcie sau alte nevoi, cu scopul de a-i spijini pentru a ajunge independenți și a-și împlini nevoile de bază imediate precum și pentru reintegrarea lor socială; Apărarea/promovarea/asigurarea implementării drepturilor bolnavilor de cancer; Schimbarea mentalității societății față de diagnosticul de cancer; Acordarea de ajutor financiar/material/psihologic/emoțional pentru bolnavi și familiile acestora. Informarea și îndrumarea pacienților cu privire la aspectele birocratice ale tratamentelor urmate etc.

Biserica ,,Sf. Ier. Nicolae” (1824-2024)

 Asemeni nucilor care o înconjoară din abundență Hamba e un alt soi. Tare. Amirosind a taninul tainei lui Dumnezeu. E posibil ca unii să considere satul ca un capăt de lume. Zicem... că e posibil . Dar e capătul de lume prin care Dumnezeu intră de ne mai vizitează, din când în când. Din altarul bisericii ortodoxe de azi se văd liniile acoperișurilor bisericii sașilor și parte din acoperișul celei greco-catolice. Ba, mai mult, se vede linia orizontului pământesc, unde trei copaci care par de o veșnicie uniți în aceeași sevă de lumină, sudează pământul cu tăria cerească. Asemeni unei punți întreite în frumusețe. Poate că satul de astăzi nu mai seamănă cu satul de odinioară. Rugăciunile însă da. Sărbătorile poartă aceleași cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu. Cutremură pământul aceleași morți și sfărâmă frica de viitor aceleași nașteri. Nu la fel de multe, cele din urmă. De aceea, poate, pe alocuri, veți simți în vorba noastră un lin pelin de regret.

Prezenta radiografie, pastoral-misionară ține și de acest hohot de durere ascunsă că ne pleacă satele la Cer. Dacă odinioară vorbeam de nașterea de sus, a generații întregi, azi ne îngrijorăm de cernita plecare la cer a țăranului ardelean. Nu doar român.

Cu voia lui Dumnezeu se împlinesc, anul acesta, 200 de ani de la zidirea lăcașului de cult cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” din satul Hamba, jud. Sibiu. După ample lucrări realizate între anii 2004-2024, credincioșii se pot bucura de un eveniment important pentru istoria satului Hamba, de târnosire a bisericii și de sfințire a unei noi porți a cerului. Slujba de sfințire va fi oficiată de către Î.P.S. Părinte Mitropolit Dr. Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, de Preasfințitul Părinte Episcop Dr. Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, alături de un sobor de preoți și diaconi, duminică, 14 iulie 2024. Cu această ocazie va avea loc și binecuvântarea Centrului pastoral Misionar și al Muzeului ,,Sf. Ier. Nicolae”, înființat în anul 2019, odată cu lansarea volumului semnat de Pr. Constantin Necula/Pr. Ioan Remus Răsvan și intitulat ,,Satul Hamba sau în vecinătate cu Hristos”, Ed. Andreiana, Sibiu, 2019.

Bibiografie:

1. ***, ,,Cetăți țărănești săsești din Transilvania”, ed. a II-a, Revista Transilvania, Sibiu, 1983.
2. ***, Registrul bibliotecii parohiale cu privire la istoricul parohiei, întocmit de Pr. Eugen Beleuță la data de 30 ian. 1971.
3. ***, Șemantismul, Veneratului cler al Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș, pe anul 1906, Blaj, 1906.
4. ***, Turm älter als Urkunde. Aus der frühesten Ortsgeschichte von Hahnbach [Turnul mai vechi decât documentele. Din istoria timpurie a localităţii Hamba (com. Şura Mare, jud. Sibiu)], în NW, nr. 13020, an 43, 09.07.1991.
5. Arhivele Naționale ale României – Sibiu, de documente ale parohiilor evanghelice C.A. Sătești, SR. 1 – Acte, Parohia Cisnădie, Nr. 2.
6. Mihu, Pr. Ioan, Șura Mare, o comună din preajma Sibiului, Casa de presă și Editura Tribuna, Sibiu, 2004.
   1. Bibliografie:
7. Necula, Pr. Constantin, Răsvan, Pr. drd. Ioan-Remus, Satul Hamba sau în vecinătate cu Hristos, Ed. Andreiana, Sibiu, 2019.
8. Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al Județului Sibiu. Situri, monumente arheologice și istorice, Economică, Sibiu, 2003.

 Date de contact:

Parohia Ortodoxă Română, str. În Romîni, nr. 21, comuna Șura Mare, jud. Sibiu

Hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”

Pr. Ioan-Remus Răsvan

Telefon: 0744.681.781

Email: remusrasvan@yahoo.com

[1] ,,Cetăți țărănești săsești din Transilvania”, ed. a II-a, Revista Transilvania, Sibiu, 1983. Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al Județului Sibiu. Situri, monumente arheologice și istorice, Ed. Economică, Sibiu, 2003. Anul primei atestări scrise: 1337; Christianus de Hanbach solvit IIII annis XXXV antiquos banales.

[2] Necula, Pr. Constantin, Răsvan, Pr. drd. Ioan-Remus, Satul Hamba sau în vecinătate cu Hristos, Ed. Andreiana, Sibiu, 2019.

[3] Sus de tot, deasupra tâmplei, în mijloc, se înalță Crucea pe care este zugrăvit Mântuitorul răstignit, iar la picioarele Crucii, sub brațul ei transversal, în două iconițe mai mici, se înfățișează cele două „molene” (molene: sau molenii), adică la dreapta Mântuitorului stă Maica Domnului, iar în stânga Sf. Ioan Evanghelistul, amândoi stând în picioare în atitudine de adorare, de rugăciune, ori de jelire.

[4] Victor Smigelschi (n. 1856 - d. 1918) a fost un profesor și canonic greco-catolic la Blaj, fratele pictorului Octavian Smigelschi, respectiv unchi al arhitectului Victor Smigelschi.

[5] Cf. Șemantismul, Veneratului cler al Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș, pe anul 1906, Blaj, 1906, p. 251.