Parohia Ortodoxa Selimbar I – Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Pr. Polexă Ovidiu

Telefon

0788 / 831.869

Adresa

Şelimbăr, Str. Mihai Viteazul nr. 213, Jud. Sibiu

Email

A. Istoricul comunităţii parohiale

Numele localităţii

Șelimbăr (denumire alternativă Șilimbăr, în dialectul săsesc Schällembrich, Šelembriχ, Šallembriχ, Soelembriχ, în germană Schellenberg, în traducere „Dealul Clopotelor”, în maghiară Sellenberk) este o localitate în județul Sibiu din Transilvania. În ceea ce priveşte numele localităţii Şelimbăr putem reţine şi următoarele tomponime şi anii în care ele sunt menţionate în documente: 1323 - Shellenberg (germana) în traducere „Dealul Clopotelor”; 1327 - Schellenberch, Schellenbarch; 1412 - Selemberg; 1423 - Selimberch; 1488 - Schellemburg; 1508 - Schellemburgh; 1512 - Sallemberch; 1605 - Selimberg; 1733 - Silimber; 1808 - Selember ver Selimber, Silimber ver Selmbrig; 1835 - Schellemberg; 1839 - Schellemberga; 1850 - Selimber; 1854 - Sellemberg, Sellemberg, Şelimbăr.

Prezentare generală a localităţii ― parohiei ― (geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic)

Localitatea Şelimbăr are un trecut istoric bogat iar faptul că se situează în apropierea Sibiului (Hermanstadt) a făcut-o să aibă un rol important în istoria diferitelor evenimente a Transilvaniei. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei localități, au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în anul 1971, pe una din terasele râului Seviș s-a descoperit o unealtă de silex de culoare cenușie, cu detalii de prelucrare ce o plasează în epoca mousteriană a paleoliticului mijlociu. De la sfârşitul paleoliticului inferior şi începutul celui mijlociu 10000 – 40000 ani î.e.n. datează unelte de silex descoperite în Şelimbăr, Turnişor, Ocna Sibiului iar din sec II după cucerirea Daciei de către romani sunt datate unele monoconstrucţii romane descoperite la est de sat pe malul Cibinului, în două locuri au fost descoperite urme de cărămizi şi ceramică. Tot în Şelimbăr au fost descoperite urme ale vechilor drumuri române iar în pârâul Seviş s-a descoperit un toporaş de mână cioplit prin tehnica bifacială, răzuitoare din silex, aşchii provenite din procesul elaborării uneltelor primitive. Din mileniul III î.e.n. s-a descoperit în pădurea „Valea Sălcii” un răzuitor de piatră încadrat în cultura Cotofen; la fel s-a descoperit faptul că în perimetrul comunei ar fii existat o aşezare datând de la începutul sec. Bronzului. Între sat și drumul Sibiu - Nocrich, se observă urmele unui drum roman, aici descoperindu-se o râșniță romană și un catillus. Între Șelimbăr și Bungard s-a descoperit un depozit de unelte și arme de fier datând din prima jumătate a secolului al XIII-lea, care mai conținea și o cană liturgică de bronz în formă de cap de bărbat, folosită în ritualurile cultului catolic. Datorită unor piese semiprelucrate ca lămpi și butoane de spadă, finisate parțial, găsite în acest depozit se pare că este vorba despre un atelier ce a fost distrus sau abandonat în urma invaziei tătare din anul 1241.

În sec al XII-lea a început venirea primilor colonişti germani care au preluat teritoriul de la secui, aceştia având ca sarcină apărarea graniţelor Transilvaniei. Erau organizaţi în obşti teritoriale dezvoltând o economie feudală în agricultură şi meşteşugit. Mai târziu, aici în apropierea Sibiului, s-au stabilit din ce în ce mai mulţi români din satele mai îndepărtate de oraş aici ocupându-se cu agricultură, creşterea animalelor şi mai târziu angajându-se la diferite fabrici din Sibiu, azi prin numărul mare de societăţi comerciale de pe raza comunei, Selimbărul a cunoscut o înflorire economică, devenind o localitate foarte bogată.

Pe partea dreaptă a şoselei naţionale în dreptul kilometrului 311, pe o ridicătură de movila se afla inscripţia care atrage atenţia că în 1599 în apropierea acestui loc a avut loc bătălia istorică condusă de Mihai Viteazul. În luna octombrie a acestui an, aici are loc sub comanda voievodului Mihai Viteazul, lupta (Bătălia de la Șelimbăr, unde au căzut 2.027 de soldați, 1.000 au fost luați ostateci și au fost capturate 45 de tunuri și mai multe steaguri) împotriva armatei conduse de Andrei Báthory, reușindu-se înlăturarea acestuia și totodată scoaterea Transilvaniei din sistemul politic polon. Prima atestare documentară datează din anul 1323. Localitatea Șelimbăr a aparținut până în anul 1876 de Scaunul Sibiului, cea mai importantă unitate administrativă a sașilor transilvăneni.

Localitatea Șelimbăr este situată pe cursul Râul Seviș ce se varsă în Cibin, la o distanță de 5 km. de orașul reședință (Sibiu), în centrul județului, pe DN1, Sibiu - Făgăraș - Brașov, care trece mai întâi prin Şelimbăr apoi prin Veştem, iar în dreptul kilometrului 299 se întâlneşte cu DN7 care se strecoară prin Valea Oltului, spre Râmnicu Vâlcea. La nord se învecinează cu Sibiu, reşedinţa judeţului Sibiu. Alături de satele învecinate Bungard, Mohu şi Veştem formează comuna Şelimbăr.

B. Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii ei

În localitatea Şelimbăr prima biserică cunoscută a fost una din lemn, amplasată pe un platou în vechiul cimitir, ridicată pe vremea sfântului ierarh Andrei Şaguna în anul 1856, la marginea satului, în timpul păstoririi preotului Ioan Brana din Mohu care a administrat şi parohia din Şelimbăr până în 1857, an în care a fost numit preotul Ioan Vasile, care a servit la altarul Domnului până la adânci bătrâneţe (1874). După păstorirea preotului Constantin Prie din Săcădate până în 1876 şi după plecarea acestuia urmează preotul Ioan Tantea din Turnişor care slujeşte biserica până în 1893. După acesta urmează preotul Nicolae Vlad care a păstorit până la adânci bătrâneţe (la 80 de ani). A fost bun gospodar, strângând fonduri pentru o nouă biserică.

În 1928 a început clădirea noii biserici, cheltuielile fiind suportate de 50 familii de români.

Arhitectura (plan, dimensiuni, materiale de construcție)

Zidită în stil bizantin de arhitectul Octavian Smigelschi, lucrările de construcţie au fost terminate în 1937. Edificiul este construit din cărămidă şi piatră.

Pictura

Pictura bisericii a fost executată de prof. Ioan Chidu şi s-a sfinţit de mitropolitul Dr. N. Bălan în 1938, dându-i-se hramul “Adormirea Maicii Domnului”.

De-a lungul timpului biserica a fost reparată de la acoperiş şi până la temelie. Interiorul deteriorat a fost pictat în perioada 1997-1999 de către pictorul Ioan Cazila, şi nesfințită în 1999 de către Prea Sfinţitul Episcop Vicar Visarion Răşinăreanul.

După pictură au urmat lucrările de încălzire centrală suportate ca şi pictura de către credincioşii parohiei şi din donaţiile mai multor oameni inimoşi, apoi mai multe îmbunătăţiri, că de pildă, staţii şi sistem de amplificare, clopote electrificate, scaune şi străni pentru enoriaşi.

Obiecte vechi de cult: nu e cazul.

Manuscrise şi cărţi vechi

Molitfelnic – tipărit 1845, Octoihul mic tipărit în 1892, Biblia (Testamentul vechi I tipărit în 1856-1858 în Sibiu în timpul Mitropolitului Andrei Şaguna), Testamentul nou fără datare şi Testamentul vechi II, toate scrise în chirilică, se presupune că au fost scrise în perioada 1856-1858 în timpul lui Andrei Şaguna.

Pomelnice şi alte înscrieri sau inscripții

La intrarea în biserică, deasupra uşii principale se află această inscripţie:

„Această Sfântă Biserică a fost terminată sub glorioasă domnie a Maiestăţii sale, Regelui Carol al II-lea, prin neobosita stăruinţă a I. P. S. Mitropolitul Nicolae Bălan şi Emilian Cioloan – protopop al Sibiului. Membrii care au contribuit la ridicarea bisericii: Nicolae Vlad – preot, Ioan Modran - director şcoală, Ioaneş Olariu – notar, Milea Ioan – epitrop, Roşca Dumitru – cântăreţ bisericesc”. Şi apoi numele unor credincioşi mai înstăriţi şi a unor persoane numite „trupaşi”, adică lucrători cu ziua.

Şirul preoţilor parohi

Primul preot cunoscut cu numele este Ioan Brana din Mohu care a administrat şi parohia din Şelimbăr până în 1857. În timpul lui s-a ridicat prima biserică cunoscută, din lemn, amplasata pe un platou în vechiul cimitir, la marginea satului în 1856. În anul 1857 este numit preotul Ioan Vasile, care a slujit până la adânci bătrâneţe (1874). După păstorirea preotului Constantin Prie din Săcădate până în 1876 şi după plecarea acestuia urmează preotul Ioan Tantea din Turnişor care păstoreşte până în 1893. După acesta urmează preotul Nicolae Vlad care a slujit biserica până la adânci bătrâneţe (la 80 de ani). Fiind un bun gospodar, în timpul lui s-au strâns fonduri pentru noua biserică care va fi şi ridicată tot de el. Din 1938-1949 parohia a fost condusă de preotul Victor Ioan. În 10.05.1955 este instalat preotul N. Bălan care slujeşte până în 1974. Din 1974 slujeşte ca administrator preotul Albu Ioan Cornel până în 1976 când este numit titularul acestei parohii pe care o păstoreşte până anul 2016 iar din 01.02.2016 este numit Preot paroh Polexă Ioan- Ovidiu până în prezent 2019. La parohia Șelimbăr III paroh în prezent este Pr. Schiau Ioan.

C. Cimitirul(ele)

1. Cimitirul vechi situat în spatele grădinii parohiale, mai precis pe terenul unde a fost amplasată vechea biserică din lemn. Aici au rămas doar câteva cruci ca marturii că acolo a fost un cimitir. 2. Din 1920 se înfiinţează actualul cimitir cu o suprafaţă de 4000 mp, în viitorii ani şi el neîncăpător datorită faptului că populaţia localităţii este în continuă creştere.

D. Activităţi culturale şi filantropice în trecut: nu e cazul.

Școala confesionala a funcţionat în clădirea veche de lângă casa parohiala, activităţile culturale fiind susţinute de către preotul paroh. Şi astăzi aceste activităţi iniţiate de primărie sunt susţinute şi de biserică în baza unui parteneriat încheiat între şcoală şi biserica (ex. Serbarea pomului de Crăciun, ziua de 8 Martie, Serbări ale grădiniţelor în incinta bisericii, etc.)

E. Profilul actual al parohiei

Numărul de credincioşi: 700 familii.

Activităţi pastoral-misionare , culturale , editoriale, filantropice, catehetice ş.a.

Pe plan pastoral şi filantropic, parohia duce permanent o activitate de întrajutorare prin alimente şi obiecte de uz personal a familiilor sărace, mai ales cele cu mulţi copii, a persoanelor singure şi a bolnavilor. Actualmente, parohia încearcă să răspundă necesitaţilor duhovniceşti prin activitatea şi munca celor 2 preoţi parohi din localitate. Familiile nevoiaşe, puţine la număr, sunt ajutate prin consiliere, proiecte filantropice şi scutiri de taxe.

Bibliografie

Arhivele parohiei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98elimb%C4%83r,_Sibiu

Nicolae Iorga: Istoria României, vol. 2 pagina 88-89.

Ioan Popescu: Monografia Comunei Şelimbăr, ediţia 2014.