Copiii aceștia provin din centre de plasament și unii dintre ei, din nefericire, nu au cunoscut grija atotcuprinzătoare a mamei, drept care au nevoie, dincolo de metodele de formare sau de terapii, în primul rând de dragostea noastră, de a fi fericiți și împliniți, de a căpăta puterea și abilitățile care să-i ajute să treacă peste rănile nevindecate, de a umple golul pe care îl simt sau a trece de la tristețea însingurării la bucuria de simți pe cineva alături, cineva căruia îi pasă de viața ta și care îți oferă puterea să dăruiești și tu dragoste și să creezi frumosul și binele în jurul tău. Nădăjduim că în trăirile acestea să Îl avem și ei, și noi, pe Mântuitorul Hristos, care ne-a creat ca familie în Biserică, pe o Cale care ne face pe toți frați, membri ai aceleiași Familii, spre bucuria vieții veșnice.
I-am găsit în aceste zile pe cei trei băieți și nouă fete din Căsuță, gospodărindu-se singuri, organizați și ajutați de personalul de specialitate, plini de viață și mulțumiți de locul în care se regăsesc în mod diferit, mai bine ca în precedentele. Pe unii dintre copii, dar și din membri personalului îi cunoșteam din întâlniri și vizite la Filantropia sau la Orlat din anii trecuți. E un vis împlinit pentru unii dintre ei. Dorința de a se simți într-o atmosfera de familie restrânsă, liniștită, intimă și in care locul tău e mai bine definit, precum și responsabilitatea legată de hrană, spațiu, activități s-au împlinit, emanând bucurie și speranță.
Dorim ca în acest mediul nou, copiii din căminele ce urmează a fi dez-instituționalizate conform legii, să găsească o echipă de oameni care să le fie în primul rând aproape, să aibă încredere în ei, să le dea curaj prin căldura inimii lor, dar și printr-o educație trainică.
Cei care vor să se implice sau doresc să ne sprijine mai departe, trebuie să fie asigurați că prin suportul lor schimbă cu adevărat în bine viața unor copii care au astfel o șansă în plus la împlinirea a ceea ce visează fiecare dintre noi: un „acasă”.
Copiii aceștia au nevoie, dincolo compasiune sau terapii, de îngrijiri medicale sau hrană, în primul rând de un acasă șide dragostea și încrederea care pot să facă un om fericit și împlinit. Le este determinant a căpăta puterea și abilitățile care să-i ajute să treacă peste rănile nevindecate, a umple golul pe care îl simt sau a trece de la tristețea însingurării la bucuria de a avea pe cineva căruia îi pasă, care le oferă puterea de a răzbate. A simți că faci parte dintr-o familie și o comunitate, de a avea și șansa reciprocității iubirii, să dăruiești la rându-ți și să creezi frumosul și binele în jurul tău este trăirea bucuriei și a fericirii.
Credem în dragostea care ne face să apărăm drepturile unor copii cu mai puține șanse în societatea noastră. Nu are nimeni dreptul să zdrobească fericirea sau vulnerabilitatea unora dintre semenii noștri cărora le putem salva viața sau destinul, dar avem toți datoria morală să nu rămânem indiferenți.
Fiți așadar, parte a acțiunilor filantropice care oferă dragoste, mărturisind credința în Dumnezeu, lucrătoare prin iubire, luptând pentru viața aproapelui, pentru o lume mai bună și dreaptă!
Pr. Adrian Roman
Președinte AFOS