Hramul Bisericii „Buna Vestire” din Sibiu, istoricul lăcaș de cult cunoscut ca „Biserica de pe groapă”, a fost sărbătorit în acest an în mod deosebit de credincioșii din parohiile arondate acestei biserici emblematice pentru comunitatea sibiană. Datorită degradării Sfintei Mese, lăcașul de cult a fost resfințit de IPS Laurențiu care a așezat în masa refăcută a altarului moaşte şi un hrisov care va sta drept mărturie peste veacuri despre istoricul eveniment petrecut la peste două secole de la prima sa consacrare.
După slujba de resfințire ierarhul le-a vorbit credincioșilor despre rânduiala sfințirii unei biserici, apoi a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, iar la final Părintele Mitropolit Laurențiu a rostit un bogat cuvânt de învățătură despre praznicul Bunei Vestiri.
„Maica Domnului, pe lângă faptul că este mijlocitoarea noastră la tronul ceresc, este şi modelul curăţiei şi al vieţii de familie. Ea este şi maica mamelor noastre. Curăţia fecioriei a fost dublată, în cazul ei, de darul sfânt al maternităţii, cu care Dumnezeu a învrednicit această fiinţă, care se numeşte femeie. Dumnezeu i-a dat femeii, de când a creat-o, această menire, pentru ca prin ea să se continue lucrarea aceasta sfântă, perpetuarea fiinţei umane. Noi ştim cu toţii, şi simţim lucrul acesta, că existenţa noastră, prin rânduiala lui Dumnezeu, se datorează acestei fiinţe din familie, care este mama ce ne-a născut în lumea aceasta”, a spus ierarhul.
În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a atras atenția că „suntem cu toţii o familie binecuvântată de Dumnezeu şi familia aceasta se numeşte Sfânta Biserică. Maica Domnului este chipul Bisericii, este imaginea vie a Sfintei Bisericii. Dacă ea L-a purtat în pântece pe Mântuitorul lumii, Biserica ni-l oferă pe Hristos, Mântuitorul lumii, în Taina Euharistiei şi ne bucurăm când veniţi să vă împărtăşiţi. Ne bucurăm că încercaţi să vă pregătiţi pentru lucrul acesta, pregătindu-i şi pe prunci, aducându-i de mici să se împărtăşească, pentru că ei nu au păcate responsabile. Obligându-ne noi să-i aducem la Împărtăşanie pe prunci, să ne pregătim pe noi înşine pentru acest moment. Când observăm că unii copii se sperie de Împărtăşanie, ne dăm seama că părinţii i-au adus mai rar pe la biserică. Se sperie copiii şi de medicament, dar în cazul Împărtăşaniei se sperie de „Pâinea vieţii”. Dar dacă mama se împărtăşeşte ea mai întâi, atunci şi copilul îi va urma pilda”.
La final pr. Vasile Cheslerean și pr. Ilie Arseniu de la acestă biserică au fost hirotesiți iconomi stavrofori pentru implicarea lor în activitățile numeroase desfășurate la această biserică. De asemenea, IPS Laurențiu a oferit distincția „Crucea Șaguniană pentru mireni“ domnilor Dumitru Ghișe, Gheorghe Aldea și Mircea Dumitru pentru sprijinul acordat bisericii. Ierarhul a oferit acte de cinstire celor trei parohii de la biserica Buna Vestire şi mai multor binefăcători.
Cartierul aferent acestei biserici realizeaza o legatură cu trecutul, deoarece denumirea sa veche de Sibiu-Iosefin face inevitabil trimitere la istoria românilor transilvăneni în general şi a celor sibieni în special. Astfel, în timpul împaratului Iosif al II-lea al Austriei, cu prilejul călatoriilor făcute de acesta în imperiu, deci automat şi în aceste locuri, la care se adaugă drepturile stipulate de Edictul de toleranţă din 1781, ce atrage după sine o serie de drepturi şi pentru credincioşii celorlalte culte, cartierul primeşte şi denumirea de Iosefin. Făcând o trecere în revistă a cunoscutului decret, amintim faptul că românii aveau dreptul de a ridica şcoli, biserici şi case, în raport cu veniturile proprii. A ramas totuşi un inconvenient, anume acela al locaţiilor în afara cetaţii, deci extra muros. După cum se vede patriciatul săsesc a reuşit să păstreze în continuare acest privilegiu, respectat în cea mai mare măsură, ca locaţiile lor să fie intra muros. Acesta a fost unul din motivele pentru care primele biserici sibiene românesti, fie unite sau nu, aparţinând sfârşitului de sccol XVIII şi începutului de secolul XIX, să fie situate în afara zidurilor cetăţii. Biserica cu hramul ,,Buna-Vestire”, situată pe actuala stradă a Justiţiei nr. 5 a fost ridcată pe o mică vale cu maluri înalte, într-un loc relativ jos, dacă ne raportăm la extremităţile străzii în cauză. De aici a apărut şi denumirea ei, denumire care este şi astăzi utilizată în viaţa cotidiană sibiană şi anume biserica de pe groapă sau din groapă. Biserica Buna Vestire din Sibiu a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea de Hagi Luca Petru şi de soţia sa Stana, fiind sfințită la 25 mai 1789 de episcopul Gherasim Adamovici. Ea a fost refăcută după cutremurul din 1802 de Hagi Constantin Pop și a fost resfințită în 1812 de către episcopul Vasile Moga.
