Luni, 3 iunie 2024 au debutat conferințele preoțești în Arhiepiscopia Sibiului prin evenimentul organizat în Aula Ioan Mețianu a Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu. La această conferință au participat preoții din protopopiatele județului Sibiu, iar tema a fost reprezentată de Pastorația și îngrijirea bolnavilor.
În deschiderea conferinței Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a vorbit despre importanța conștientizării bolii de fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, subliniind apoi importanța metodelor pastorale pe care preoții parohi trebuie să le aplice în pastorația persoanelor aflate la încercare.
„Suferinţa, ca și răul din lume, a apărut din cauza libertăţii rău folosite de om, căzând în păcat. Urmările păcatului strămoșesc au adus suferinţe și moarte. Dumnezeu îngăduie suferinţele, mai ales, pentru îndreptarea noastră, nu pentru pedepsirea noastră, care va urma la judecata Sa, după trecerea noastră la cele veșnice. Cu toate tainele pe care le ascunde suferinţa, în lumina credinţei creștine, suferinţa și păcatul sunt în strânsă legătură. După învăţătura creștină, Dumnezeu nu poate cauza răului. El a făcut toate „bune foarte” (Fc 1, 31). Nemurirea, sănătatea deplină și, deci, lipsa oricărei suferinţe au fost date primilor oameni în rai de către Dumnezeu ca posibile de a păstrate. În urma căderii strămoșilor noștri s-a pierdut însă posibilitatea nemuririi trupului și au apărut suferinţele și moartea (cf. Rm 5, 12). Suferinţa umană își are deci cauza iniţială în urmările păcatului strămoșesc, care sunt moștenite de toţi urmașii lui Adam”, a arătat Părintele Mitropolit Laurențiu
Un accent aparte s-a pus asupra importanței misionare a pastorației bolnavilor, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a spus: În privinţa atenţiei deosebite ce trebuie acordată celor bolnavi, Mântuitorul a dat o poruncă expresă Apostolilor Săi, dar, prin ei, și preoţilor, ca urmași ai acestora, zicând: „Pe cei bolnavi vindecaţi, pe cei leproși curăţiţi…” (Mt 10, 8). Intervenţia preotului se simte necesară sau chiar indispensabilă uneori, pentru a acţiona duhovnicește asupra su etului celui bolnav, redându-i liniștea, curajul și forţa necesară de a se lupta cu boala și a nădăjdui în ajutorul tămăduitor al lui Dumnezeu. Preotul este așteptat și dorit de întreaga familie a celui bolnav, el exercitând astfel o bogată înrâurire asupra tuturor și făcându-se un exemplu pentru ceilalţi credincioși ai parohiei. Participarea sinceră la durerea semenului, cercetarea și ajutorarea lui în momentele de încercare prin care trece în viaţă sunt tot atâtea motive care fac să crească și să sporească stima și încrederea credincioșilor faţă de părintele lor duhovnicesc. Pastoraţia credincioșilor bolnavi are urmări binefăcătoare chiar și asupra preotului însuși. În conștiinţa sa se va păstra trează problema vieţii și a morţii, a relativismului valorilor materiale faţă de cele spirituale, veșnice. Preotul își va îmbogăţi experienţa pastorală și va spori el însuși în virtute, întâlnind adevărate pilde de răbdare în faţa suferinţei. Iată deci cât de binefăcătoare este prezenţa alături de cei bolnavi, atât pentru credincioși, cât și pentru păstorul de suflete.”
Părintele profesor Vasile Mihoc, vicarul eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului, a prezentat personalitatea profesorului Pavel Chirilă, invitatul din cadrul acestor conferințe. Totodată, părintele profesor a prezentat noua apariție editorială a profesorului Pavel Chirilă: Izvoarele tămăduirii: Deslușiri din medicina creștină, editura Anastasis, 2024. Prin aceasta a fost realizată o sinteză a gândirii medicale creștine a doctorului Chirilă, parte din această gândire reflectându-se în studiile reunite în acest volum, precum și în răspunsurile oferite de către autor de-a lungul vremii diferitelor situații cu care interlocutorii săi s-au confruntat, oferind astfel alternative la medicamentația contemporană.
Părintele profesor Ioan Mihoc de la Facultatea de Teologie din Timișoara a vorbit despre Taumaturgie și doxologie la Sf. Evanghelist Luca: vindecarea ologului din naștere (Fapte 3,1-10). „În primul rând, cheia lucanică de înțelegere a minunilor de vindecare săvârșite de Iisus trebuie căutată în „discursul programatic” din sinagoga de la Nazaret prin care este prefațată întreaga activitate publică a lui Iisus (Lc 4,16-30). Prin citarea din Isaia 61,1-2, Iisus anunță nu doar împlinirea profeției (v. 21), ci descoperă și care este rolul Său mesianic. Isaia 61,1-2 semnalează că mântuirea adusă de Fiul lui Dumnezeu întrupat înseamnă totodată și eliberarea de numeroasele suferințe omenești. Duhul L-a împuternicitpe Iisus să propovăduiască vestea cea bună a mântuirii (18a. 19) și să anunțe vindecarea celor zdrobiți cu inima și eliberarea celor apăsați (18). Pe baza acestui discurs programatic, înțelegem că învățătura și minunile lui Iisus comportă importanță egală. În concepția Sf. Luca, minunile lui Iisus reprezintă lucrarea lui Dumnezeu ca mântuire eshatologică (cf. 11,20), nu doar pentru Israel, ci și pentru păgâni. Acest fapt este ilustrat în vorbirea Mântuitorului despre profetul Ilie, care a oferit binecuvântarea divină asupra femeii din Sidon (4,25-26), și despre profetul Elisei, care l-a vindecat pe Neeman Sirianul (4,27). În lumina acestora, cu siguranță episodul de la Nazaret implică o clară orientare a misiunii către păgâni, ” a arătat Părintele Profesor Ioan Mihoc.
În continuare, a fost prezentată lucrarea social-filantropică și medicală a Bisericii Ortodoxe Române de către părintele Adrian Roman, consilierul social-filantropic al Arhiepiscopiei Sibiului care a făcut o radiografie a acestor activități la nivelul eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului, precum și la nivelul Patriarhiei Române.
În încheiere a vorbit părintele Radu Virca de la Spitalul municipal din Mediaș, care a abordat tema lucrării pastorale a Bisericii și a slujitorilor ei pentru îngrijirea bolnavilor.
Conferințele vor continua în zilele următoare la Făgăraș și Brașov.
